miercuri, 10 octombrie 2018

Orient Expres de Ovidiu Bufnilă


Vogoride mi-a trimis o scrisoare printr-un copil de casă de la Palatul Știrbei, șleampăt copil și cam peltic, movuliu, jupiterian get-beget. Dragul meu Vogoride obișnuia să mă pună pe jeratec în felul ăsta. Am pornit către Băiceni și în drum am schimbat trei trăsuri, un poștalion și un aeroplan, dincolo de Pașcani. O ninsoare puternică m-a oprit la Fălticeni dar am reușit să trec, în sfârșit, vizitiul, un marțian cam tembel, s-a descurcat binișor.
Un val electromagnetic a deschis un portal și așa, în sfârșit, pe un soare năpraznic, am ajuns la Istanbul. Locomotiva duduia, du, dum, du, dum. Vagoanele străluceau, le frecau niște feroviari venusieni, oacheși, sâsâitori. Niște copii liliachii, sosiți de pe Lună, țipau de mama focului jucându-se printre tampoane. Câțiva ieniceri se plimbau țanțoș pe peron, Stalin se certa cu Dali dintr-o pricină încă neștiută de mine, la fel Elvis cu Marghiloman, Carol al II-lea cu Macron, Coandă cu Sophia Loren, Dalida cu Meghan Trainor, Ceaușescu, și el, se certa cu Camus și cu Donald Trump și cu Havel, Santana îi zicea nu știu ce lui Adrian Păunescu, Adrian Păunescu îi zicea nu știu ce lui Arghezi. Unul dintre conductorii trenului, unul blondiu, electromagnetic, își rupea mâinile de supărare, avea unghii date cu lac, Vogoride întoarce-ți fața către mine, am zis.
Zic asta și întreaga suflare tace ca prin farmec, tu ești Vogoride, nu eu, ba tu, zice Stalin acuzator, gata să ne împuște pe toți, ambasadorul Indiei, zice, cu calm, acționați cu calm tibetan. Carol al II-lea îmi zice, Lupeasco, trebuia să mă aștept de la tine la o astfel de parascovenie. Ce confuzie. Evidentă, sigur foarte evidentă!
Elvis întreabă de Johnny Răducanu, eu zic ceva de Adamo, Adamo mă ia de guler, îmi zice, musiu, ce-i cu tevatura asta, e o brambureală de nedescris, valurile electromagnetice vin unele după altele, cine să le oprească? Generalul Rădescu parcă l-ar sâcâi pe Sadoveanu un pic, că de ce se dă cu comuniștii, Regele Ferdinand îmi șoptește, mă roagă, îmi zice, pune-mi o vorbă la Vogoride, zău așa, nu te codi. Dar și Einstein vrea asta, și Birlic, vine și Putin, e și Berlusconi, a sosit și Garet cu tot cu vioara lui și vioristul Nigel. Instanbulul se face mititel în urmă. Parcă e Alba Iulia, zice Madam Protopopescu, plecată într-o călătorie de bonjurisme la Paris.
Pe ce te bazezi, întreabă Finteșteanu luându-l de guler pe Brânzovenescu. Au ei o pricină, ce să mai vorbim. Ninge tomnatec. Tomnatec? Uită-te la mine, zice Aurel Vlaicu. Tu ești Gagarin? Ce confuzie. Evidentă, sigur foarte evidentă! Titulescu caută și el un loc în vagonul cu numărul 1986. Tocmai acolo, ce să fie oare? Paulo Fresu slobozește un ton înalt, din trompeta lui măiastră, îl scapă pe fereastra vagonului cu numărul 1925. 1925? Tocmai atunci?
Cineva a încurcat rău borcanele. Hercule Poirot mă întreabă de Vogoride. Eu îl întreb pe conductorul blondiu de Vogoride, un val electromagnetic șterge clipa asta, momentul ăsta, uite-așa. Einstein zice că în vagonul cu numărul 1957 e un tip care zice că universul e vălurit și că Big Bang-ul e o gogoriță, cum așa, zice Angela Merkel, Gorbaciov e supărat că nu știe care a plecat hai-hui cu valiza lui, undeva prin vagonul cu numărul 1944. De ce tocmai acolo?
Și nu aici? Acum și aici, în simultaneitatea vălurită. Vogoride are el niște idei despre asta.
Vogoride ăsta al tău știu unde se ascunde Troțky, zice Stalin sfredelindu-mă cu privirea lui oțelită de avântu-i revoluționar, nu mișcă nimeni strigă un polițioto, gata, gata să ne arestuiască, nu știu care a făcut o crimă în Orient Expres, lumea se agită, vagonul cu numărul 1984 e blocat, se zvonește, Orwell ar de gând să ia niște ostatici, niște cititori fervenți din Cadrilater. Enrico Fermi umblă cu un aparat de radio după el, ascultă Europa Liberă. Ce zice Caraion la Europa Liberă? Cine întreabă, dacă nu e cu supărare, întreabă Botnăraș, pornit să tragă și el cu pistolul pe Calea Victoriei. Nu e Calea Victoriei, e Orient Expres, nu e Alba Iulia, e Instanbul. Un turcit râde cu gura până la urechi, s-a urcat la Balcic, se duce la război, Primul Război Mondial cică nu s-a terminat, Kissinger are el ceva de spus în privința asta, ascultă Reagan, îmi zice, adică eu sunt Reagan, așa zici? Ce confuzie.
Evidentă, sigur foarte evidentă! Și câte vagoane are Orient Expres, vrea să știe o duduie din Olanda, cică ar fi o principesă, acolo, ceva mai răsărită, niște vikingi urcă la Sofia și coboară la Berlin, și la București coboară și se îmbată criță, unde, tocmai în vagonul cu numărul 1965.
Nu cumva în vagonul cu numărul 1968? Nuuu, în vagonul cu numărul 1968 e un tip, Svoboda care se tot ceartă cu Depardieu, au și ei o pricină, Depardieu zice că el ar fi de fapt Cyrano de Berjerac, Svoboda nu-l crede, dumneata ești agent sovietic, întregul tren o ia razna, trecem printr-o avalanșă de zăpadă pe Coasta Dalmației, nici în Făgăraș nu scăpăm de avalanșe, Arsenie Boca ne oprește enigmatic la barieră, la Giurgiu, are ceva să ne zică, nu ne zice, un val electromagnetic pornește o cometă peste Europa, se face seară de vară. Se aude un tulnic.
Din vagonul cu numărul 1920 apar niște avangardiști puși pe fapte mari, Tristan Tzara zice o poezie fără rimă, Zinoviev se ascunde de el pe o străduță din Galați, sau din Paris sau din Toronto, e jocul de-a v-ați-ascunselea, vezi, poeții sunt orgolioși, copilăroși, n-ai ce să le faci, ei se ascund unii de alții, unii-ntralții, Beniuc se ascunde de Bacovia, Sorescu se ascunde de Dinescu, Pound se ascunde de Osho. Osho se ascunde prin Gradina Icoanei, se ascunde, cred, de Nichita Stănescu. Nichita Stănescu zice el un vers de-al lui și se ascunde de Rimbaud chiar la el în cămară, călare pe un cal călare, nu e de glumit. Orient Expres are o sută de vagoane, toate vălurite electromagnetic. Aha. Duduia principesă s-a lămurit acum. Madam Protopopescu intră în vorbă cu ea și, arătând spre mine, zice, vezi, drăguță, dumneaei, adică eu, dumneaei știe multe secrete, vezi drăguță, e chiar Mata Hari și știe toate secretele României din toate timpurile. Ce confuzie. Evidentă, sigur foarte evidentă!
Dar Vogoride? Se interesează duduia principesă și ea de Vogoride. Ah, Vogoride e un derbedeu melancolic. Acum cinci minute era prin vagonul cu numărul 2000 dar nu e sigur. În vagonul 2000 e foarte multă apă, conductorul blondiu tot o cară cu găleată, o cară așa cu găleata și o aruncă între tampoane și apa se preface în pești roșii care înoată prin văzduh ciripind vesel. Ciripind vesel? Nu sunt pești, sunt glaonețe bolșevice, așa să știi Vogoride, păzea, că-i vai de mama ta! Ce confuzie. Evidentă, sigur foarte evidentă! Toma Caragiu ne ia pe toți în râs.
Tudor Gheorghe ne dojenește iar Dan Puric ne spune câte ceva despre ființa de la fundament. Fundamentul nostru e cam vălurit, ba chiar foarte vălurit. Tocmai de aia m-a pus pe drumuri Vogoride, spre Băiceni, să descopăr acolo nisipurile Mării Sarmatice și să văd sclipirile Mării Thetis. Acolo ar trebuie să fie Marele Secret. Charles de Gaulle mă trage de mânecă. Spiridoane, ai găsit Marele Secret, zi-mi degrabă!? Spiridon? Dar eu nu sunt Spiridon. Ce confuzie. Evidentă, sigur foarte evidentă! Dar Charles de Gaulle nu e Charles de Gaulle.
E Jupân Dumitrache pe care istoria vălurită a României îl perpelește uite-așa, tocmai astăzi, 20 octombrie. La 20 octombrie 1920 începe greva generală a proletariatului din România, strigă conductorul blondiu trecând prin vagoane în mare viteză. Ce să fie? Emil Racoviță întreabă și el. Ce să fie? Istoria se vălurește electromagnetic, în chip amețitor.
Einstein stă la un trabuc cu Fidel Castro. Se află amândoi în vagonul cu numărul 1989.
Acolo șuieră niște gloanțe, niște proiectile. Apar niște conspiratori care vin din vagonul 1917 căutându-l și ei pe Troțky, Nicolae Manolescu îl caută și el pe Vogoride cu gând să-l facă membru la Uniunea Scriitorilor, adică să fie și el în rând cu lumea. Regele Ferdinand cheamă la ordine Poliția și Marina. Marina lansează la apă un submersibil. Toată suflarea din Orient Expres stă cu ochii pe submersibilul care e colorat în galben. În nacela lui, Beatles cântă de mama focului, Yellow Submarine, Yellow Submarine, Phoenix le ține hangul cu Mica Țiganiadă, în timp ce Nicu Alifantis cântă și el despre iubire, ce să-i faci, iubirea e încă la mare preț.
Submarinul Galben torpilează Titanicul din greșeală, un remorcher albastru, din Brăila, trage Titanicul până în rada portului Mangalia, în șantier, hamalii se pun pe descărcat. Asta ne povestește un astronom amator din Săcele care merge la fratele lui la Viena. Astronomul se uită cu luneta pe fereastra vagonului. Ce vezi, ce vezi, vrea să știe Madam Protopopescu.
Vede viitorul, zice Adrian Păunescu. Cum e viitorul? E așa, cum să vă zic, mic, mic și negru, zice Adrian Păunescu puțin încurcat. Cafele, cornulețe calde, Pepsi, zice un chelner trecând în goană pe culoar. O cafea? Cine întreabă, o ce voce minunată!? Marquez. Aha, el e, marele scriitor. Marquez zice că a fost în vizită la Adjud la un unchi de-al lui care trăiește acolo de ani buni și nebuni. O fi. Dar de ce Uniunea Scriitorilor n-a aflat? Nu s-a dat la ziar? N-a zis la Antena 1? Nu au scris postacii pe Facebook? Dar dacă e Vogoride în travesti? Că de ce așa, pe nepusă masă, să intre Marquez cu mine în vorbă? Și-a pierdut și el valiza prin vagonul cu numărul 1970 sau prin vagonul cu numărul 1980. Santana râde de el.
Sting ar râde și el dar trebuie să cânte în vagonul cu numărul 2012. Vangelis ar râde și el.
Dar de ce? Doar și el și-a pierdut valiza, vezi bine. Valiza cu clapele lui îngerești și cu tot cu cele o mie de discuri de platină. Cine fuge cu ea, acolo pe peron? E chiar Nicolae Ceaușescu, fuge cu valiza, Ceaușescu, Iliescu fuga după el, asta-i pricina lor, cele o mie de discuri de platină ale lui Vangelis! Donald Trump din din cap dojenitor, Soros pune iar la cale, Bill Gates pune și el iar la cale, Titulescu pune și el la cale, Marghiloman, aidoma, Coandă pune și el la cale, Margareta Pâslaru cântă de iubire, Anda Călugăreau cântă de iubire, Andra cântă de iubire, Aurelian Temișan cântă de iubire, Holograf cântă de iubire, Sarmalele Reci cântă de iubire, Mircea Badea cântă de iubire, Vogoride cântă de iubire. Trenul se animă de iubire. Vogoride, hei, Vogoride, dar tu n-aveai ureche muzicală, stop, haltă în Ferentari.
Locomotiva pufăie, Transilvania se dă cu țara, țara se dă cu Transilvania, lumea se agită, nu e cometa, e Unirea, magazinul Unirea, ah nu, chiar Unirea, coniacul Unirea, nu, chiar Unirea.
Ce confuzie. Evidentă, sigur foarte evidentă! Vagoanele se văluresc, se amestecă, mecanicul rânjește periculos, un val electromagnetic îl dă peste cap, Regionala Căi Ferate Colentina îl înlocuiește, au dat un anunț în Universul Românesc, angajăm mecanic oacheș, ce chestie, oacheș, auzi la ei, s-au înființat la interviu un venusian, un portorican, un chinez, un jupiterian. Santana s-ar angaja mecanic, Stalin și el, Fidel Castro nu s-ar codi. Regionala Căi Ferate Colentina plătește regește mecanicul plin de curaj care ar conduce trenul prin valurile electromagnetice direct la destinație, la Paris, ah la Paris, ce nebunie, Hemingway, Sophia Loren, El Greco, Aznavour, Brel, Celine, Gertrude Stein, Dalila, Bardot, ah Brigite Bardot, Sean Connery, Jules Verne, Moulin Rouge, Francis Scott Key Fitzgerald, Juliette Greco, Eugen Ionescu, Emil Cioran! Parcă aud glsul lui Vogoride la al XIV-lea Congres, tocmai el, în vagonul cu numărul 1989, hei, Vogoride, ce faci tu tocmai acolo, acolo nu sunt valuri electromagnetice, nu e cosmogonie înaltă, acolo e comunismul în carne și oase, ce e comunismul, ce e fascismul, ce e franchismul, dar Napoleon Duarte, dar Saddam, dar Pol Pot?!
Se face liniște. Pufăie locomotiva. Croncăne un corb, nevermore, zice corbul, vulpea se zgâiește la cașcavalul lui, la telejurnal am văzut cașcaval, zice Alexandru Andrieș, cine mi-a umflat cașcavalul, cașcaval, adică bogăție, Richard Branson ține un curs despre bogație în vagonul cu numărul 2010, bogăția zice el e o problemă de percepție, Napoleon Hill apare și el pe acoperișul unui vagon, coborând val-vârtej dintr-un avion bimotor, zice și el ceva despre bani, Stalin ciulește urechile, Fidel Castro Ciulește urechile, Becali ciulește urechile, Videanu ciulește urechile, Udrea ciulește urechiușele, Vogoride ciulește și el urechile parcă-l văd, ah, derbedeul! Banii au fost întotdeauna un subiect de discuție foarte fierbinte pentru noi doi, bitcoin, ha, ha, ha, fie și bitcoin, de ce nu, să ne destrăbălăm pe facebook, pe twitter, pe youtube, de ce nu, de ce nu! Lumea e complet virtuală, curat virtuală, zice Vogoride vălurindu-se de colo, colo atât de rapid, instantaneu, încât nu reușesc să-l mai văd în tumultul ăsta de personaje, de evenimente istorice, de locuri comune, de revoluții și războaie, de crize financiare și iar de războaie, de foarte multe războaie. Tu ești Nicolae Breban? Ce confuzie. Evidentă, sigur foarte evidentă!
Tu ești Italo Calvino? Ce confuzie. Evidentă, sigur foarte evidentă! Tu ești Saul Bellow? Ce confuzie. Evidentă, sigur foarte evidentă! Tu ești Louis Borges? Sau poate ești chiar Leonardo Da Vinci! Rembrandt! Picaso! Monet! Luchian! Iser! Ce confuzie. Evidentă, sigur foarte evidentă! Tu ești Mihail Sadoveanu? Ce confuzie. Evidentă, sigur foarte evidentă! Tu ești Nicolae Grigorescu? Ce confuzie. Evidentă, sigur foarte evidentă! Tu ești Hortensia Protopopescu? Tu ești Sandra Brown! Ce confuzie. Evidentă, sigur foarte evidentă! Tu ești HG Wells? Ce confuzie. Evidentă, sigur foarte evidentă! Pe Nicolae Manolescu îl trec toate căldurile, vai cum îl mai trec toate căldurile. Tu trebuie să fii atunci Adrian Marino! Sau poate ești Umberto Eco! Ah, literatura! Ah arta! Vai eu nu sunt eu!
Chiar așa, Vogoride! Ce confuzie. Evidentă, sigur foarte evidentă! Trenul cade într-o groapă de potențial, norii s-au comprimat, soarele s-a comprimat, îmi țiuie urechile, ochii îmi sunt oblici acum, nu mai am urechi, mâinile mi s-au transformat în înotătoare, ah, ne dăm cu submarinul, ei da, strigă pe deplin lămurit Nicolae Manolescu, tu trebuie să fii Căpitanul Nemo, sigur el, e clar, e foarte clar, ești chiar el! Ce confuzie. Evidentă, sigur foarte evidentă! Străbatem mările și oceanele universului și motoarele fac dum, du, dum, du. Nici nu știu dacă mai e vreo stație, pe undeva, poate la Torino, poate la Viena, poate la Milano, poate la Monte Carlo! În mod evident, întreg universul este un ocean, ocean este, nu mai încape îndoială, meduzele, uite, meduzele iau în stăpânire oceanul, meduzele sunt o altă stare a apei, Victor Babeș mă trage de mânecă, domnule, nu sunt meduze, sunt niște microbi foarte mari, atât de mari încât îi poți vedea cu ochiul liber. Suntem de acum în vagonul cu numărul 1989 și Victor Babeș îmi arată câțiva microbi foarte mari, uite acolo, printre cadavre, vezi, în Piața Universității, acela e un microb foarte mare. Coborâm din Orient Expres și ne uităm cruciș la microbul acela foarte mare care înfulecă o bucată de realitate, adică înfulecă energia lumii, a țării, a Unirii, desfăcând legăturile, înțelegi? Păi încerc să înțeleg dar sună țignalul, șuieră locomotiva și mă urc din mers, spre Paris, doamnelor și domnilor, spre Paris, Aura Urziceanu mă trage de mânecă, era pe-aici Duke Ellington, nu l-ai văzut cumva? L-am văzut pe Țăndărică, am văzut Fanfara Zece Prăjini, l-am văzut pe Nicu Alifantis, l-am văzut pe Nicu Patoi, i-am văzut pe băieții de la Roșu și Negru și de la FFN dar pe Duke Ellington nu l-am văzut, trebuie să fie în vagonul cu numărul 1944.
Buuuum! Explozie. Fum. Pucioasă. Napalm, napalm, napalm. Elicoptere. Foc și pară. Nu e vagonul cu numărul 1944, e vagonul cu numărul 1957. E o greșeală, zice Nixon, Vietnamul e o greșeală. Domnule Nixon dar ce ziceți despre chestiunea Basarabiei, Nixon răsuflă grăbit, întreabă-l pe Vogoride, Vogoride s-a întâlnit cu extratereștrii nu eu.
Asta trebuia să fie, e mâna extratereștrilor. Nu sunt valuri electromagnetice, nu e vis. Nu e realitatea virtuală. Nu am cască. Nu-s conectat la smartphone. Nu-s nici android, nu-s nici cyborg, nu-s nici cyberpunk, nici new wave, nici mainstream, nici fantasy. Nu sunt un string vălurit prin matematicile înalte, am avut cinci la matematică, vai de capul meu. Stai că trag, strigă Comisarul Mallory, trag dacă nu ești conectat, să-mi sară inima din piept, e clar, în mod evident, că am greșit trenul, asta e tiribombă virtuală în toată regula. Comisarul Mallory, vine către mine, mo ochește cu revolverul, mai să tragă, zi-mi unde e derbedeul de Vogoride, el are cheia. Cheia? Asta nu era pe un afiș electoral? Vogoride e capul răutăților, m-a închis în trenul ăsta și tot schimbă frecvențele temporale, trage de manete, bagă cărbuni, toarnă acid citric în venele mele, asta e, știu acum, sunt un cobai! Aura Urziceanu mă trage de mânecă, era pe-aici Duke Ellington, nu l-ai văzut cumva? Uită-te la mine, zice Aurel Vlaicu. Tu ești Gagarin? Ce confuzie. Evidentă, sigur foarte evidentă! Trenul se animă de iubire. Vogoride, hei, Vogoride, dar tu n-aveai ureche muzicală, stop, haltă în Ferentari. Locomotiva pufăie, Transilvania se dă cu țara, țara se dă cu Transilvania, lumea se agită, nu e cometa, e Unirea, magazinul Unirea, ah nu, chiar Unirea, coniacul Unirea, nu, chiar Unirea. Ce confuzie. Evidentă, sigur foarte evidentă! Ei, bine, îmi stă bine, uită-te la mine! Cobai sadea. Dar dacă nu?
E pur și simplu o vălurire electromagnetică. Bohr s-a păcălit. Hawking și el s-a păcălit.
Ce să mai zic de Gibson?! Atomul e ca o chiftea. Chiftea? Mâncăciosului de Vogoride i-ar fi pe plac. Nu, atomul nu e ca o chiftea dar electronii sunt aidoma unor valuri. Și bozonii. Și criptonii. Și bombironii. Bombironii? Ăștia ce mai sunt că nu-i găsesc printre quarci! O fi vreun gând de-al meu, sprințar, jucăuș. Dar oare sunt gândurile mele? Povestea cu unda și corpusculul e doar o poveste. Dacă mă uit în jur, totul e vălurit. Păi cum să nu fie așa când de mii de ani, steagurile războinicilor fâlfâie și fâlfâie?! Și steagurile de la Alba Iulia au influențat evenimentele viitoare. I-am spus asta lui Vogoride dar el mi-a râs în nas, n-ai înțeles vălurirea, tu o înțelegi în sens fizic. Ba, în sens virtual, ripostez eu lui Vogoride. Vogoride e aproape știrb în scena asta. A primit un pumn în nas de la Stalin care e foarte supărat pe el. Pe bună dreptate, Vogoride! Dacă știi unde e Troțki, zi-i omule lui Stalin, oricum nu poți influența istoria. Ba bine că nu, zice Vogoride. În scena asta are părul portocaliu pentru că tocmai a participat la revoluția portocalie din Ucraina. Vogoride călătorește prin timp, are el un schepsis, călătorește și gata. Eu i-am spus că de la 1 Decembrie 1918 i se trage, că l-a vălurit steagul țării, uite-așa l-a vălurit.
El nu crede. Îmi trimite tot felul de depeșe prin comisarii politici din Armata Roșie. Îmi dă mesaje pe WhatsApp. Îmi trimite poze. Își tot face selfie cu tot felul de personaje istorice ca să-mi demonstreze că el, pe bune, se trambalează prin timp. Dar e aici, în Orient Expres. Știu că e aici. Aici suntem cu toții. Un ciudat fenomen electromagnetic a aruncat trenul pe coama unui val electromagnetic. Yuhuuuuu! O să cădem pe o plajă, pe undeva, o să ne rostogolim așa, printre dunele de nisip. Pe urmă ne mâncăm unii pe alții și ultimul care rămâne o să fie salvat de un elicopter și o să scrie un roman bestial și se îmbogățește din drepturile de autor.
Care o să fie? Stalin? Marquez? Madonna? Lady Gaga? Joe Limonada? Sau poate Vangelis? Sau poate Birlic? Sau poate Toma Caragiu? Cine știe? Locomotiva șuieră, călătorii par să se dezmeticească, curg întrebările din toate părțile, acum vine partea aia cea mai nasoală, o să vezi, și-așa s-au încurcat valizele, și-așa nimeni nu stă pe locul pe care l-a rezervat, e o brambureală de nedescris. În sfârșit, când credeam că am găsit răspunsul, iata, m-am încurcat și mai rău, văd acum două luni pe cer! Și soarele e verde. Verde? Întocmai. Verde, verde. L-or fi pictat impresioniștii așa, din nou, poate postmoderniștii. Saul Bellow îmi zice ceva despre Teoria Romanului dar eu dau din umeri, hai că m-am săturat, îl strig pe Balzac, vino dom’le și lămurește lumea cum e cu romanul ca specie ficțională. Balzac se uită la mine cruciș.
Deschid fereastra, căldura verde mă cuprinde în brațele ei. I-aș trage niște pumni lui Vogoride, numai să pun mâna pe el, praf îl fac, ai să vezi. Se zvonește că vagonul cu numărul 2017 are necazuri cu frânele, așa sunt și vagoanele cu numerele 2010, 1966, 1924, 1988. Trecem de Torino, carbonarii trag cu flintele în noi, în nori, în niște pterodactili aduși de la Hollywood pentru niște efecte de pliant turistic răsuflat, Brad Pitt se ia la harța cu Johnny Deep, discurile de platină ale lui Vangelis sunt pricina lor. Eu mă duc după conductorul blondiu, dom’le îi zic, s-a cam dus toată tevatura, nu mai are haz, el râde, chiar ai crezut? Da, am crezut. De ce să nu cred? Ar fi banal acum să zic, am dat o grămadă de bani aiurea pe programul ăsta, nu face atâtea parale. Ce mai aplicație, zic, conductorul face pe niznaiul, i-aș trage una de să vadă stele verzi. Stalin mă trage de mânecă, păi cum adică, Stalin mă trage de mânecă? Păi vezi, nu e o aplicație, e pe bune. Îi trag un pumn lui Stalin și el chiar urlă de durere. Îi zic, ăsta-i pentru măcelul de la Odessa. Îi mai trag un pumn pentru măcelul de la Chișinău. Vine Fidel Castro să lămurească diferendul și-l pocnesc și pe el, uite-așa, pentru criza rachetelor din Cuba. Fidel Castro îmi trage și el un pumn, îl pocnește și pe Stalin, vine Troțky, ia și el un pumn, apare Reagan și ia și el un pumn, Louis de Funes vine și el, ia un pumn, dă un pumn, lumea se aprinde în întregul tren. În întregul tren plouă cu pumni, na, pentru Dresda, na pentru Vietnam, na pentru Bagdad, na, pentru tripoli, na pentru Dobrogea, na pentru Sofia, pentru Balcic, pentru Verdun, na și na.
Nu știu dacă a rămas careva nepocnit, e unul care râde acolo, ceva mai încolo, poc, o ia și el, poc, dă și el un pumn, e Nichita Stănescu, bravo Nichita, caftul e în toi, e care pe care, se dau pumni pentru te miri ce, care pentru premiul Nobel, care pentru Campionatul Mondial de Fotbal, care pentru Dardanele, care pentru cocaină, care pentru nu știu care festival, care nu știu pentru ce Elenă, elenii dau cu pumnul rău de tot, se trag pumni pentru desenele de la Nazca, pentru Titanic, pentru Katyn, pentru Woodstock, pentru Zidul Berlinului și pentru Marele Zid Chinezesc, pentru Soare Răsare și pentru Soare Apune, pumni cu nemiluita, poc și poc. Și acum?! Plutește întrebarea asta pe buzele tuturor! Aha, se luminează întreaga suflare, după el, ne bulucim cu toții între șine, coborâm în valuri, sute, mii, milioane, fuga după el, pune mâna pe el, dă-i un pumn, l-ai prins, mi-a scăpat, aha, marțafoiul, e dincolo de locomotivă, vezi ca a luat-o spre peron, în latrină nu-i, poate a șters-o cu drezina spre Paris, lasă că-l prindem noi, noi cu toții alergăm, gâfâim, ne îmbrâncim unii pe alții, eu îl pocnesc primul, eu vreau să-l pocnesc, ba bine că nu, stai la rând, de-abia aștept să-i trag una, să vezi ce-l pocnesc, alergăm cu toții de nebuni, sute, mii, milioane, ne călcăm în picioare, gâfâim, ajung în primele rânduri, îi las pe toți în urmă, vin cu toții în urma, se rostogolesc fantomatic, lărmuitor, un val uriaș de forme umane în mișcare, alerg și alerg și, uite, aud răsuflarea lui întretăiată, hai că pun mâna pe el, uite-așa, zău că pun mâna pe el și-o să-i trag un pumn de-o să vadă stele verzi, alerg și alerg, nu scapi, unde fugi, stai că te prind.

miercuri, 3 octombrie 2018

Radio Erevan. Bancuri din Epoca de Glorie a Bancurilor


1 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Este bine să dormim cu fereastra deschisă? Radio Erevan răspunde: Da, dar cu o femeie este mai bine.
2 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Este adevărar că poetul Maiakovsky s-a împuşcat? Radio Erevan răspunde: Da, este adevărat, pentru că ultimele lui cuvinte au fost: Nu trageţi, tovarăşi.
3 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Care este diferenţa dintre capitalism şi comunism? Radio Erevan răspunde: Într-o societate capitalistă omul exploatează omul, în cea socialistă este exact invers.
4 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Care este diferenţa dintre comerţul capitalist şi cel socialist? Radio Erevan răspunde: Comerţul capitalist înseamnă că totul este de vânzare. Comerţul socialist înseamnă că totul este de cumpărat
5 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Care este diferenţa dintre basmele ruseşti şi englezeşti? Radio Erevan răspunde: Basmele englezeşti încep cu: A fost odată ca niciodată. Ale noastre încep cu: Va fi odată...
6 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Comunismul se vede deja la orizont, ni se spune. Dar ce este un orizont? Radio Erevan răspunde: Orizontul este o linie imaginară care se îndepărtează de fiecare dată când te apropii de ea.
7 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Poliţia va mai exista încă atunci când va fi construit comunismul? Radio Erevan răspunde: Sigur că nu. Până atunci toţi cetăţenii vor învăţa cum să se aresteze singuri.
8 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Este adevărat că în urma dezastrului de la Cernobîl toată conducerea centralei atomoelectrice s-a sinucis? Radio Erevan răspunde: Da, în afara secretarului de partid, care nu a fost găsit acasă!
9 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: E adevărat ca după accidentul nuclear de la Cernobâl, oamenilor le-au căzut dinţii ? Radio Erevan răspunde: Da, dar nu tuturor, ci numai acelora care nu şi-au ţinut gura.
10 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: De ce se spune că acum capitalismul a ajuns la marginea prăpastiei? Radio Erevan răspunde: Pentru că ne priveşte de sus.
11 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: E adevărat că în România porumbul creşte ca stâlpii de telegraf? Radio Erevan răspunde: Da, uneori chiar mai des.
12 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Este posibil să construim socialismul în Elveţia? Radio Erevan răspunde: Da, dar de ce, ne-au făcut eleveţienii ceva rău?
13 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Ce ar trebui să facem mai întâi dacă brusc simţim dorinţa de a munci? Radio Erevan răspunde: Doar odihniţi-vă un pic pe canapea. Va trece.
14 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: De ce Lenin purta pantofi obişnuiţi, iar Stalin purta cizme? Radio Erevan răspunde: Pentru că în vremea lui Lenin, Rusia era încă doar până la glezne în rahat.
15 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Care este durata zilei de lucru într-o ţară socialistă? Radio Erevan răspunde: Desigur, este o zi de muncă de opt ore: de la ora opt a.m. la ora opt p.m.
16 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Ce este un duet muzical sovietic? Radio Erevan răspunde: Este un cvartet muzical sovietic întors după o excursie în străinătate.
17 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: De ce guvernul nostru nu se grăbeşte să trimită cosmonauţi pe lună? Radio Erevan răspunde: Dacă vor renunţasă se întoarcă?
18 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Este posibil să construim comunismul în America? Radio Erevan răspunde: Se poate, dar de la cine vom cumpăra cereale?
19 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Este totul ok în Armenia cu carnea? Radio Erevan răspunde: Da, totul este ok cu ea, dar e totul este groaznic fără ea.
20 Un ascultător întreabă la Radio Erevan: De ce poliţiştii merg mereu pe străzi în echipe de trei? Radio Erevan răspunde: Cei care fac echipă la patrulare sunt întotdeauna aleşi astfel încât unul dintre ei să ştie să citească, altul să ştie cum să scrie, iar cel de-al treilea trebuie să supravegheze pe aceşti doi intelectuali.

miercuri, 19 septembrie 2018

Fabula Toporul şi pădurea de Grigore Alexandrescu

Toporul şi pădurea
                        Minuni în vremea noastră nu văz a se mai face,
                        Dar că vorbea odată lemne şi dobitoace
                        Nu rămâne-ndoială; pentru că de n-ar fi,
                        Nici nu s-ar povesti.
                        Şi caii lui Ahil, care proorocea,
                        Negreşit că au fost, de vreme ce-l trăgea.
                        Întâmplarea ce ştiu şi voi s-o povestesc
                        Mi-a spus-o un bătrân pe care îl cinstesc
                        Şi care îmi zicea
                        Că şi el o ştia
                        De la strămoşii lui,
                        Care strămoşi ai lui zicea şi ei c-o ştiu
                        De la un alt strămoş, ce nu mai este viu
                        Şi p-ai cărui strămoşi, zău, nu poci să vi-i spui.
                        Într-o pădure veche, în ce loc nu ne pasă,
                        Un ţăran se dusese să-şi ia lemne de casă.
                        Trebuie să ştiţi, însă, şi poci să dau dovadă,
                        Că pe vremea aceea toporul n-avea coadă.
                        Astfel se încep toate: vremea desăvâr?e?te
                        Orice inventă omul şi orice duhul naşte.
                        Aşa ţăranul nostru, numai cu fieru-n mână,
                        Începu să slutească pădurea cea bătrână.
                        Tufani, palteni, ghindarii se îngroziră foarte:
                        „Tristă veste, prieteni, să ne gătim de moarte –
                        Începură să zică – toporul e aproape!”
                        – „E vreunul d-ai noştri cu ei să le ajute?”
                        Zise un stejar mare, ce avea ani trei sute
                        Şi care era singur ceva mai la o parte.
                        – „Nu”. – „Aşa fiţi în pace: astă dată-avem parte;
                        Toporul şi ţăranul alt n-o să izbutească,
                        Decât să ostenească.”
                        Stejaru-avu dreptate:
                        După multă silinţă, cercări îndelungate,
                        Dând în dreapta şi-n stânga, cu puţină sporire,
                        Ţăranul se întoarse fără de izbutire.
                        Dar când avu toporul o coadă de lemn tare,
                        Puteţi judeca singuri ce tristă întâmplare.

                        Istoria aceasta, d-o fi adevărată,
                        Îmi pare că arată
                        Că în fieşce ţară
                        Cele mai multe rele nu vin de pe afară,
                        Nu le aduc streinii, ci ni le face toate
                        Un pământean d-ai noştri, o rudă sau un frate.

luni, 2 iulie 2018

Gabriela Feceoru. «În copilărie m-am dus pentru o ciocolată» și alte poeme


în copilărie m-am dus pentru o ciocolată

în copilărie m-am dus pentru o ciocolată lângă un bărbat

și el mi-a făcut mult rău crezusem că-i copil ca și mine

în ciuda înfățișării credeam că oamenii mari sunt tot ca

noi copiii de unde să știu corpul meu poate aparține eu

vedeam cum îmi punea mama mea ciorăpeii cei roz

și mi-i ridica până peste talie erau dungați și dintr-un

material mai gros și peste ei îmi dădea o rochiță

mereu o rochiță roșie de catifea cu mâneci lungi

și o inimioară de culoare albă pe piept eram cu mama

și mama mă pieptăna dar niciodată nu mi-a spus

că scamele nu sunt un motiv pentru ca oamenii răi să

nu se apropie erau scame pe hainele mele și acum eu

încerc să fiu cât mai curată și pielea se descuamează

și e tot un material care lasă scame fac duș cu două geluri

de duș pe rând și tot pe rând mă clătesc nu știu dacă

apa mai e destul cât să poată spăla folosesc mult clor ca

motiv că albesc totul să știți că am făcut curățenie

înainte să vin și mereu spăl pe jos cu laveta nu-mi

place cu mopul am impresia că nu se ia murdăria

praful și scamele de pe jos, firele de păr și anumite

mărgele mici roșii deșirate de pe fir și ei prind aceste

cuvinte ale mele și le cred și eu mă-ntorc înapoi

la mine acasă după ce am fost cu toții foarte senini

și mie mi se pare că m-am împărțit în două persoane

și pe una o caut că-i mereu plecată și una dintre

persoane este acrilică și rubinie și una dintre persoane

încadrează faptele la convulsii și una dintre persoane

își preface înstrăinarea în contopire noi ne dedublăm

forte și ne arătăm tuturor echidistanți dar noi nu știu de

ce ne prefacem când ghilotinele sunt date la topit nu

știu de ce nu recunoaștem că nu se poate trăi așa scindat

nu știu de ce nu ne construim un context favorabil

vocilor care așteaptă să vină și vocilor care așteaptă să

cânte semănând atât de bine cu vocile noastre și

vocile noastre nu se disting și limba noastră

e aceeași și ritmul nostru e același și tonalitatea

noastră e aceeași nu poți să mă uiți și nu poți să

mă lași și nu poți să-ți duci spicele departe de mine

că ești un lan care-a crescut solar și puternic un

lan cu acoperiș albastru curat plutitor o mare

întoarsă ești și turiștii s-au răsturnat în lan dintre

turiști eu am și gustat din grâu și spicele m-au

alintat și spicele mi-au intrat în gură în urechi

spicele m-au zgâriat și-am înroșit lanul și turiștii

când au văzut că lanul e roșu au zis iată câmpul

plin de maci iată ce minune turiștii au ignorat fluidul

și-ntr-adevăr grâul era roșu la coacere și la secerat

și s-a făcut pâine roșie și nu vă temeți va mai fi așa

câtă vreme eu rămân aici și va fi așa de trei ori pe zi

sau de patru ori pe zi lanul mă-nconjoară și mă

ridică în brațe atâtea brațe că nu mă mai tem de bărbatul

care mi-a dat ciocolată și mi-a spus minciuni și m-a

călcat cu roțile mașinii lui de jucărie și mașina lui de

jucărie m-a zdrobit când m-am trezit eram în lan și

ploua fără să facă din roșu roz roșul meu nu s-a diluat

lanul m-a iubit și mă iubește și deloc nu s-a atins

de mine nici ploaia pentru că spicele mi-au făcut adăpost

și spicele m-au învelit noaptea când îmi era frig mi-au

învelit corpul dezbrăcat spicele lanului n-au așteptat

de la mine lucruri pe care n-aș fi putut să i le dau

pentru că nu sunt lucruri pe care nu pot să i le dau

dacă lanul îmi zice întinde-te eu mă-ntind și dacă

lanul îmi zice ridică-te eu mă ridic și îl îmbrățișez

cu mâinile mele subțiri dragostea mea e corectă

dragostea mea se repetă când stau în mijlocul lanului

nu pot să-mi țin mâinile departe și chiar dacă aș vrea

uscăciunea lui am hidratat cu sângele meu și lanul

a băut sângele meu și s-a mânjit și toți au cunoscut

că el s-a mânjit cu sângele meu și n-a mai putut nega

și nici ignora ceea ce se întâmplase între noi în mijlocul

lui și toți au convenit că după atâtea căutări m-am oprit

unde trebuia și inima mea a convenit așa și dumnezeu a

convenit așa și lanul va da cocă bună pentru hrănit copilași

și bătrâni și lanul prin mine va face multe fapte bune și eu

voi săpa acest pământ unde s-a plantat și eu voi chema când

trebuie ploaia când trebuie soarele lanul mi-l voi învăța să

comunice mai mult cu mine și voi aduce și-o stropitoare

pentru când norii nu m-ascultă și pentru când norii sunt distrați

și ocupați să se lupte de-adevăratelea voi aduce apă de la marea

răsturnată și dacă va fi foarte sărată va trebui să-mi adaptez lanul 
și să-l învăț cu sarea și va trebui să-l fac să-i placă și asta vai lanule

n-am udat nicio plantă cum te-am udat pe tine n-am simțit deloc că

muncesc și chiar durerile de spate au fost pură delicatețe și chiar

durerile de spate au fost blândețea mea și cumințenia au zis

ești prea cuminte fă și tu ceva uau eu nu știu să fac ceva uau

dar eu știu că din mijlocul lanului meu nu plec și dacă lanul

îmi spune că l-am îmbătat cu vorbele mele eu o să tac

la fel ca și el dar nu pentru multă vreme că eu numai prin

cuvinte mă apropii de el că lanul e aerul și sunetul se propagă

datorită lui când am auzit că vor inventa în China sisteme de

obturare a sunetelor venite de afară ca să poți ține fereastra

deschisă și totuși să nu auzi nimic m-am gândit că pentru ceea

ce spun eu n-au să inventeze sisteme sau oricum sistemele

lor n-ar folosi la nimic când te strig se aude oricum și când

vii și vii tiptil și mă sperii chiar de țip mă-nduioșez cum

ar fi să nu auzi nimic din ce-ți zic cum ar fi să nu vezi ce scriu

cum ar fi să nu mă vezi cum ar fi să nu te văd

mâinile îmi sunt prețioase mintea inima ficatul plămânii

esofagul epiglota picioarele venele arterele pielea

părul degetele brațele gâtul urechile fața nasul buzele

sprâncenele genele ochii mai ales ochii de nu mai obosesc

cu tine

te-aud recitând poeme
 

vocea ta cu inflexiunile ei
dirijează ansamblul de furtuni
pornite din sudul şi nordul

patului. o curgere inversă de apă
ne-ntoarce unul cu spatele
spre celălalt. vorbim cu gura-ntre
perne şi râdem şi râdem şi
râdem. ne intră multă apă în ochi.
ochii se îneacă nu mai putem
privi ceea ce priveam. înainte
să adorm spun „Tatăl nostru”
în gând de câteva ori, chiar
dacă-mi dau seama că oricare
3 cuvinte ale tale sunt calmante
mult mai puternice. nu voi mai lăsa
lumina să intre aici în grămada
noastră de ţărână !


 
da, da, da
 

să mixez amintirile, acest flux, cu pelerinaje de vis, lista
scurtă a greşelilor, un patinoar, fracturarea oaselor
şi bandajul. am mizat pe un şantier şi nimic mai mult.
dacă nu plouă vom intra desculţi în groapa cea mare. ştii,
voiam să construiesc pentru tine un bloc. să-ţi zic:
„acesta este cadoul meu pentru tine”. începusem lucrările
(îţi comunicam acest început). chiar după ce muncitorii
construiseră fundaţia şi etajul unu, trebuia să ne oprim. sus-
-pendam lucrarea şi nu ştiam cât avea să dureze această
suspendare. ne temeam tot timpul de un posibil cutremur
şi o replică. ultimul biscuit. ştergerea numărului tău.
nu. întunericul-beznă. prăpădul. convorbirile noastre
ca nişte motive pentru oprirea jocului. nu. va fi război. nu.
nu ne jucăm de-a ruleta, deşi am avea toate resursele.
rostim iluzii şi ne răzgândim. nu se poate.
nu se poate.


Din volumul Blister și din alt volum în curs de apariție

joi, 28 iunie 2018

Sumarul cărții Cenzură și ideologie în comunismul real de Dan Culcer. Editura Argonaut, 2016

  1. Lectura sociologică a literaturii — 5 
  1. Critica sociologică şi limitele ei — 10 
  1. Ipoteză : psihologia cenzurii — 14 
  1. Reforme, continuități, simulacre — 14 
  1. Cazul Al. Jar. O provocare — 16 
  1. Atmosfera ideologică. 1955-1956 — 16 
  1. Document : notă privind o serie de lucrări literare în care se manifestă tendinţe ideologice străine — 16 
  1. Informație despre unele aspecte ale muncii la Uniunea Scriitorilor — 17 
  1. Reacții corective şi adaptative după cazul Jar — 30 
  1. Cazul Petru Dumitriu. Evadarea din lumină 34 
  1. Petru Dumitriu. Documente epistolare — 35 
  1. Petru Dumitriu. Un Procopius din Cezareea ? 46 
  1. Petru Dumitriu. Cronologie corespunzând perioadei scrisorilor — 47 
  1. Document. Declaraţie 1 Subsemnata Stahl Henriette Yvone — 47 
  1. Comentariu la Petru Dumitriu — 68 
  1. Efectele propagandei asupra literaturii - 69 
  1. Un volum de Marin Sorescu în curs de ciuntire — 74 
  1. Primul cititor, cenzorul este un cititor specializat — 83 
  1. Utilizarea socială a ficțiunilor romanești — 83 
I « CINE CONTROLEAZĂ PREZENTUL CONTROLEAZĂ TRECUTUL ŞI CINE CONTROLEAZĂ TRECUTUL CONTROLEAZĂ VIITORUL »2 92 
  1. Semnele timpului — 91 
  1. DGPT Document 1967 — notă de lectură „secolul 20” — 97 
  1. Atitudini. Elogiul tăcerii Gabriel Liiceanu — 96 
  1. Capcana. o parabolă zoo-realistă — 99 
  1. Despre secret și societatea secretă — 100 
  1. Ce este cenzura ? Definiții de dicționar — 100 
  1. Războiul psihologic și cenzura 3 102 
  1. Primii cititori 103 
  1. Tabele cu limbile străine cunoscute de lectorii DGPT – 1966 – 103 
  1. Document. Studii, reciclări, adaptări — 110 
  1. Cenzura — instituţie pivot în comunism — 114 
  1. Birocrația de partid — 119 
  1. Simbioza dintre Securitate şi Cenzură 121 
  1. Sursele ideologice ale cenzurii comuniste 121 
  1. Document. « Directivele de Bază ale NKVD pentru ţările din orbita sovietică » 122 
  1. Cenzura ca ideologie — 127 
  1. Epurarea bibliotecilor. « Acculturaţia violentă ».Colonialismului imperial sovietic — 123 
  1. Activitatea ARLUS4 — 129 
  1. Distrugerea elitelor — 130 
  1. Distrugerea memoriei colective — 131 
  1. Listele de « uvrajuri prohibarisite » — 132 
  1. Epurarea bibliotecilor — 138 
  1. Epurarea bibliotecilor publice şi distrugerea bibliotecilor private. — 138 
  1. Reeditarea și reconsiderarea clasicilor – 142 
  1. Document —  reeditarea şi reconsiderarea clasicilor —140 
  1. O demascare — « Gorila » de Ion Caraion — 155 
II. -CONTROLUL TRECUTULUI. EPURAREA — 157 
« Cine controlează prezentul controlează trecutul, şi cine controlează trecutul controlează viitorul » 5 — 157 
  1. Etapa 1957-1977. — 157 
  1. Colonialismul sovietic. — 157 
  1. Lectura cărţilor interzise era periculoasă. — 158 
  1. Responsabilitatea individuală sau colectivă. — 154 
  1. Absenţa ca prezenţă simbolică. 160 
  1. Dispărut fără urme ? — 161 
  1. Publicistica lui Eminescu — interdicţie majoră. — 161 
  1. Document : publicistica lui Mihai Eminescu 163 
  1. Caracterizarea anistorică a antisemitismului – 167 
  1. Efectele limitate ale cenzurii – 170 
  1. Relaţiile puterii politice cu intelectualii — 174 
  1. Etape, reacții de disidență controlate. Context politic. – 174 
  1. Gloria națiunilor sau iluzia optimistă? — 177 
  1. Liberalizare. — 180 
  1. Măsuri represive. Epurarea ziariştilor — 181 
  1. Măsuri represive. Istorici epurați, urmăriți, eliminați – 184 
III.— CONTROLUL PREZENTULUI — 181 
  1. Cenzura prealabilă a presei — 181 
  1. Infuzii ideologice anticomuniste — 186 
  1. Prin Labirint spre utopia controlului total – 187 
  1. Notă liminară — 187 
  1. Zone omogene : labirintul, utopia, spațiul carceral — 189 
  1. Acculturația, liste de «uvrajuri prohibarisite» (II)  — 199 
  1. I. Ludo și Seringa lui Tudor Arghezi — 200 
  1. Unde sunt cele ce nu mai sunt — 201 
  1. Metodica cenzurii presei — 202 
  1. Organizarea instituţională a DGPT — 205 
  1. Document Preşedinţia Consiliului de miniştri. Cenzura centrală militară – 206 
  1. Funcția de mediator. Dragomanul Mihai Ralea – 214 
  1. Documentele nu vorbesc singure.- 211 
  1. Intermedierea. Analiză critică — informare — propuneri de reformă — 216 
  1. Raportul Ralea. 1955 — 216 
  1. Mecenatul de stat. — 219 
  1. Cointeresarea proletarilor intelectuali — 221 
  1. Asupra atitudinii intelectualilor faţă de regim şi a calităţii producţiei intelectuale – 222 
  1. — ???? 
  1. — Libertatea creaţiei şi calitatea producţiei intelectuale – 234 
  1. — Schimbul de informare cu cultura (sic) şi ştiinţa occidentală – 243 
  1. — Instabilitatea cadrelor intelectuale – 247 
  1. Valorizarea partinică a intelectualității, marketing politic – 256 
  1. Veniturile și atitudinile lu Ion Caraion – 259 
  1. Cercetări în organigramele DGPT — 262 
  1. Cazul Flaviu Schäffer. Un pompier incendiator — 262 
  1. Note sociografice – 263 
  1. Ascultări, interceptări — 263 
  1. Cenzura gândirii este posibilă ?— 264 
  1. Politrucii, securiștii și informatorii inculți — 264 
  1. Bibliotecile — depozite inaccesibile — 264 
  1. Dumping ideologic sovietic. Dogmatism realist-socialist — 265 
  1. Autocenzura — mai periculoasă decât cenzura — 265 
  1. Cenzura necesară — 263 
  1. Acculturaţia violentă foloseşte argoul politic — 265 
  1. Contrabanda de idei subversive există — 265 
  1. Recuperarea obiectelor de la lada cu gunoi  — 264 
  1. Sursele documentare principale — 267 
  1. Organigrama DGPT — 268 
  1. Clase sociale, pături, clanuri, grupuri, cumetrii — 268 
  1. Cenzură şi auto-cunoaştere — 269 
  1. Instrucţiuni pentru reciclarea cenzorilor. Decretul nr. 214/1949 – 270 — ??? 
  1. Ridicarea nivelului politico-ideologic şi profesional al lectorilor — 272 
  1. Redistribuirea și reciclarea cenzorilor — 275 
  1. Organizarea cenzurii — 279 
  1. Proceduri de control înainte şi după 1977 – 279 
  1. Mediul, modus operandi — 280 
  1. Vulgarizarea şi difuzarea ideologiei — 280 
  1. Redactori şi cenzori — 280 
  1. Distrugerea arhivei de șpalturi și perii – 281 
  1. Difuzarea revistei „Vatra”. Cifre — 282 
  1. Cenzură — analize, indicaţii ideologice, instrucţiuni, regulamente — 285 
  1. Generalităţi — 285 
  1. Cadrul legislativ — 285 
  1. Legea nr. 102 din 9 februarie 1945 — 288 
  1. O buclă informaţională — 291 
  1. Bazele ideologice « leniniste » ale controlului şi represiunii — 292 
  1. Atmosfera ideologică. 1955 şi 1970 — 291 
  1. Plan de măsuri stabilind priorităţile în domeniul artei, culturii şi ştiinţei din România pentru perioada 1973-1980. — 294 
  1. Ca o imensă scenă, Transilvania — 295 
  1. Restituirile și Jurnalul lui Mircea Zaciu — 297 
  1. Document [1956] REFERAT. Despre conţinutul ideologic al creaţiei literare a scriitorilor tineri şi a orientării lor politice şi ideologice. — 298 
  1. Elemente de politică şi ideologie comparată. Ungaria şi România. 1949 — 307 
  1. Comunism și evreitate — opoziție sau/și colaborare – 308 
  1. Evenimentele insurecționale din octombrie 1956 — 314 
  1. Document. Ecoul românesc al evenimentelor din Ungaria — 315 
  1. « Transilvania Hungarica ». Premisele lui 1956 la Cluj — 321 
  1. Document. Lupta în contra naţionalismului la universitatea Bolyai din Cluj — 322 
  1. Colectivul în cele de mai jos prezintă referatul despre munca depusă — 323 
  1. Viaţa ştiinţifică, viaţa din universitate — 326 
  1. Regiunea Autonomă Maghiară — 332 
  1. Adaos la problema construcţiei căminului studenţesc în curtea fostului colegiu reformat. — 337 
  1. Republica Populară Ungaria — 339 
  1. Modelul sovietic la 1956 — 344 
  1. Discuţii privitoare la Declaraţia din aprilie 1964 — 346 
  1. Document I. 1964. Informare. Ecouri produse în rândul scriitorilor — 346 
  1. Document II. 1964. Informare. Ecouri produse în rândul scriitorilor — 348 
  1. Cazul nuvelei « Leul Albastru » de D. R. Popescu. Liberalizarea ?  — 350 
  1. Rentabilizarea. Epurarea politică și economică – 1983 — 350 
  1. Documente. Note de cenzură. 1967 — 358 
  1. Onirism – devianţă perifrastică şi perirealistă. — 364 
  1. De la protestele vătuite la strigăte : Guga și Goma — 366 
  1. Romanul „Isus și ceilalți” de Romulus Guga. Document — 367 
  1. Intre utopie și istorie — 368 
  1. Procesele memoriei colective — 370 
  1. Parodie și distopie — 374 
  1. Cazul romanului „Ostinato" de Paul Goma —378 
  1. Documente. Referate de lectură la „Ostinato” de Paul Goma — 378 
  1. „Ostinato”. Incidente diplomatice evitate — 385 
  1. Anul 1970. Înaintea tezelor — 387 
  1. 1970. Note de lectură. Orizonturile cenzurii — 393 
  1. Documente :
România literară — 415 
  1. Desmințirea lui Mircea Eliade și interviul realizat de Adrian Păunescu. O punere la punct de Simona Cioculescu — 415 
  1. 1970. Note de lectură. „Contradicţia lui Maiorescu” – Nicolae Manolescu – 416 
  1. Contradicţii ideologice, cenzură, politică în comunismul real – 428 
  1. Document DGTP. Dosar 10/1968 – Galan, Mihale contestați — 428, 
  1. Document DGTP. Dosar 10/1968 — Reportajul lui Romulus Zaharia-eliminat — 429 
  1. Cazul romanului « Ademenirea » de Romulus Zaharia — 429 
  1. Epurarea romanului « Ademenirea ». Petiția lui Romulus Zaharia — 430 
  1. O tentativă de Integrare a exilului în cultura română — 433 
  1. Consecinţele publicării romanului « Ademenirea » — 442 
  1. Originea socială a scriitorului. — 447 
  1. Gheorghiu-Dej despre intensificarea schimbului de mărfuri între sat și oraș – 448 
  1. Țara Moților. Casa cu ochii scoși — 450 
  1. Documente de arhivă. „Ademenirea” – un roman interzis — 450 
  1. Rezistenţă — contra instalării comunismului — 461 
  1. Victorii asupra cenzurii — 464 
  1. Cazul Vatra. Proba cu texte – 464 
  1. Vatra-număr de probă — 465 
  1. Iulie 1971. O vară lungă cu teze și proteze de memorie – 466 
  1. Masochism sau sadism ? — 470 
  1. Încercări de recuperare. Mircea Vulcănescu. 472 
  1. Document — extras din Jurnalul unui vulcanolog – 473 
  1. 1977. Un festival european al prieteniei în România – 486 
  1. Situația arhivelor redacționale la revistele de cultură – 488 
  1. O destrămare de anturaj la Securitatea din Făgăraș. Cazul « Profesorul » — 491 
  1. Două declarații olografe – 506 
  1. Concepte vagi – 509 
  1. Tinerețea unei informatoare. Dona Alba — 511 
  1. Extras din Dosarul de urmărire informativă „DINU” 512 
  1. Strategii de afirmare, echilibristică și ocolire/depășire. Cazul Nina Cassian – 514 
  1. Nicolae Labiș — „Albatrosul ucis” — 521 
  1. Nina Cassian — „Cancerul pământului” — 522 
  1. Dosarul G. Călinescu — 528 
  1. Documente. Reeditarea aprobată de N. Ceaușescu — 529 
  1. „Arhangheli cruzimii” O carte care tulbură multe — 532 
  1. Căi de ieșire, căi de ocolire. Seismograme, simulări, disimulări — 533 
  1. În căutarea unor criterii — 536 
  1. « Hic sunt leones ». Incursiune în eseul românesc — 540 
  1. Confiniile eseului românesc — 541 
  1. Protoistoria eseului românesc — 541 
  1. Heterodoxia eseului — 544 
  1. Eseul şi cunoaşterea gordianică — 547 
  1. Teoria eseului la români — 549 
  1. Semnele maturizării eseului — 551 
  1. Nicolaea Manolescu. Teme și efemeride — 551 
  1. Nicolaea Manolescu. Anamorfoze — 552 
  1. N. Steinhardt. Despre intelectul mediator— 555 
  1. N. Steinhardt : Vocaţia eseului în cultura română — 558 
  1. Toleranța după Paul Zarifopol – 560 
  1. Literatură de sertar — 562 
  1. Mircea Malița. Idei în mers — 566 
  1. Octavian Paler. Mitologii subiective — 562 
  1. Florin Mugur. Cartea numelor — 567 
  1. Octavian Paler. În apararea lui Galilei — 569 
  1. Octavian Paler. Epistole imaginare către prezent — 571 
  1. Tehnici de insolitare — 573 
  1. « Fantasticul » — o perifrază ? — 576 
  1. Utopism, raționalism, legitimism – 580 
  1. Literatura « cora » și utopia — 583 
  1. Pentru cine scriem? — 589 
  1. Seismografie critică. Tectonica plăcilor ideologice — 589 
  1. Actualitatea lovinescianismului – 590 
  1. Strategia succesului (I) Acculturaţia, dogmatismul extremist – 598 
  1. Serii convergente — 600 
  1. Sincronism — 600 
  1. Strategia succesului - II– Contra izolaționismului levogir — 602 
  1. Mircea Martin. Complexele literaturii române — 605 
  1. Eugen Negrici. Metodica radicalizării — 610 
  1. Potejarea proletarii asexuați — 615 
  1. Comportamentele deviante nu există — 620 
  1. Romanul contemporan și problemele sale — 625 
  1. Clase și moduri ale romanului — 626 
  1. Mircea Iorgulescu. Scriitori tineri contemporani — 639 
  1. Mircea Iorgulescu. Firescul ca excepție — 643 
  1. Laurențiu Ulici. Critic în grădina cărărilor care se bifurcă — 646 
  1. Prozatorul invizibil. Ion Murdeală — 648 
  1. Schițe pentru o retorică a romanului cu teza – 649 
  1. O cronologie — 649 
  1. Despre așteptare — 650 
  1. Despre forțele centripete. — 651 
  1. Despre unitate. 653 
  1. Despre seriozitate și joc. — 654 
  1. Despre imaginație. — 654 
  1. Despre anomie și sentimentul justițiar. — 654 
  1. Despre romanul kitsch și despre kitsch în roman. — 655 
  1. O glumă ? — 655 
  1. Despre clișeele literaturii. — 655 
  1. Clișeul inadaptării – 657 
  1. Cazul H. Rohan. Dispariția unui « negativist » — 660 
  1. O proză negativistă : « Zece bani» — 660 
  1. Cazul Al. Ivasiuc. « Racul » — un roman politic — 663 
  1. Constantin Țoiu. Meliorismul ca « filosofie » epică — 666 
  1. Etica problematică, istorie și roman — 670 
  1. Criza voinței de putere — 673 
  1. Toți autorii sunt contemporanii cititorului — 676 
  1. Marin Preda. Istoria în delir — 680 
  1. Suspiciunea perpetuă. Comunismul și țăranii — 686 
  1. Marin Preda Cenzura la Obsedantul deceniu despre Marx 
  1. Kropotkin despre raportul dintre marxişti şi ţărănime 
  1. Cazul Ion Lăncrănjan. Note de cenzură. Documente D.U.I. — 687 
  1. Ion lăncrănjan în oglinzi performante. Rapoartele Securității și informatorii — 690 
  1. Autobiografie — 690 
  1. Referat de investigaţie — 692 
  1. Note-raport. Note informative ale lui Dan Zamfirescu – 693 
  1. Un romancier « poporanist » : Ion Lăncrănjan — 711 
  1. Documente. Note  informative, referate editoriale, sinteze – II — 719 
  1. [Text de Ion Lăncrănjan] Inerţii şi prejudecăţi – 724 
  1. Comentariu de Dan Culcer – 740 
  1. [Observații de lectură la Caloianul] Volumul I – 741 
  1. [Text de Ion Lăncrănjan] Banciu — 746 
  1. [Text de Ion Lăncrănjan] Eroi fără voie — 752 
  1. Notă privind încercările scriitorului Ion Lăncrănjan de a introduce în presă materiale necorespunzătoare — 753 
  1. Comentarii de Dan Culcer — 760 
  1. Romane cu teză — 761 
  1. Augustin Buzura. Retorica strigătului — 765 
  1. Bujor Nedelcovici. „Zile de nisip”. A muri de frică — 772 
  1. Norman Manea. Realitatea agresivă — 775 
  1. Norman Manea. Atitudinile lui August Prostul — 777 
  1. Dana Dumitriu. Uitare, iertare sau amnezie — 781 
  1. George Bălăiță. Fețele medaliei. Lumea în două zile — 786 
  1. Goerge Bălăiță. Efectele paradoxale ale retoricii : dedramatizarea — 788 
  1. M.H. Simionescu. Activitatea antirăzboinică a prozatorului M. H. S. — 782 
  1. Ștefan Bănulescu. O cronică în spirit bizantin sau plăcerea de a povesti — 785 
  1. Mircea Ciobanu. Sacru și profan în „Istorii” — 787 
  1. Marian Popa. Un exerciţiu de « ars combinatoria » — 794 
  1. «Situaţia» lui Marian Popa — 796 
  1. Fănuș Neagu. Paradoxele barocului literar — 796 
  1. Ştefan Agopian sau didactica magna — 798 
  1. Șt. M. Găbrian. „Om în mers”. Contradicțiile convenției realiste — 802 
  1. Revalorizarea realismului în socialism — 806 
  1. Marin Preda. Citadinizarea țăranului — 807 
  1. Un personaj și o epocă — 807 
  1. « Dacă dragoste nu e, nimic nu e… » — 807 
  1. « Istoria calitativă » — 809 
  1. « Era ticăloșilor » — 809 
  1. « Noua gnoză ». — 810 
  1. « Legitimă apărare » 810 
  1. « Barbaria concretului » — 811 
  1. Radu Petrescu. Cărți eliptice de istorie. « Ocheanul întors » — 812 
  1. Ion Negoițescu. Epistolar. Euphorionismul — 815 
  1. Modificări în proza scurtă — 818 
  1. Mihai Sin. Amânarea ca trăire – 822 
  1. Însemnări despre satiră – 828 
  1. Valentin Șerbu. Marginalitatea ca protest – 829 
  1. Cartea — „creaţie” colectivă6 — 837 
  1. Criticul — lider de opinie al „cunoscătorilor” — 840 
  1. Cărarea cu răspântii — 842 
  1. Despre cenzură. Final sociografic și moral — 843 
  1. Bibliografie generală — 852 
ANEXĂ DOCUMENTARĂ  —  853 
  1. Zevedei Barbu : Despre limbajul totalitar — 853 
  1. Zevedei Barbu. Le langage dans les démocraties et les sociétés totalitaires. Une interprétation psychologique — 854 
  1. A. E. Baconski. Spiritul poeziei române — 862 
  1. Stenograma întrevederii tov. Gh. Gheorghiu-Dej cu Academicianul G. Călinescu, 2 martie 1960 — 868 
  1. Romulus Vulpescu „Cazul” Călinescu : o chestiune de conştiinţă (I-II) — 877 
  1. Adrian Păunescu. Poezii cenzurate — 885 
  1. Comunizarea învățământului superior — 888 
  1. Radu Mareș. Zece însemnări despre Soljenițîn — 889 
  1. Marian Popa. Dicţionarele literare româneşti în contextul criticii şi istoriei literare — 908 
  1. Vatra. Registrul articolelor trimise la cules. 1973-1986  — 
  1. Bibliografie generală. Cenzură — 914 
  1. Bibliografie în limba română. Cenzura în România comunistă — 908 
  1. Note finale la « Scriitorii români şi cenzura după 1945 »  — 910