marți, 4 septembrie 2012

Dan CULCER. SERII COMPLETE (o prroză scurtă)

 În sfîrşit, m-am hotărît. Am să consemnez întîmplarea. Mai am puţin timp. Sînt străin în propria mea casă.
Am moştenit-o de la bunica, e aşezată pe un deal, spre marginea oraşului, e destul de încăpătoare pentru un om singur.
Obişnuiesc să-mi petrec timpul liber pe terasă. Altădată nu aveam vreme de privit. Încerc să uit, trecutul e acoperit de spuza unei nepăsări iritante.
Aveam cîndva atîtea de făcut. Sînt atîtea de făcut cînd ai o colecţie mare de timbre. Numai ţinerea la zi a informaţiilor cu privire la valori cere cîteva ore şi ziua trece pe nesimţite, chiar dacă mă străduiesc să dorm cît mai puţin.
In fiecare an cataloagele îmi anunţă cotele în creştere ale timbrelor pe care le posed. Nu fac calcule din dorinţa de a şti cu cît aş putea vinde timbrele mele ci dintr-o plăcere, pe care aş putea s-o numesc dumnezeiască, de a cuprinde, de a stăpîni, de a-mi cunoaşte forţa şi hotarele împărăţiei mele.
E un prilej bun ca să  răsfoiesc  clasoarele,  să  cercetez,  pentru a  cîta oară, seriile complete : ah, impecabilele zdrenţe ale marginilor, colițele, plicurile primei emisiuni ! Şi, uneori, îmi îngădui să rătăcesc prin lumea această statornică şi atât de diversă. Animalele stau înşiruite cuminţi în pătratele sau dreptunghiurile lor de hârtie. Leoparzii, pumele, necroforii, papagalii, şerpii de toate soiurile — boa constrictor, vipera, coluber juguiaris, coronella austriaca, natrix natrix, notechis scutatus, naja naja, echis carinatus, botrops atrox, bungarus candidus —, păsările (acele superbe specii de colibri din care am toată seria, o sută cincizeci şi şase de valori, care nu cuprinde desigur toate soiurile) ; şi vitele cornute, maimuțele.
Şi obiectele cele multe, făcute de om. Obiectele privilegiate, capetele de serie, unicatele cu sublima lor funcționalitate care ascunde atîtea posibilităţi, misterioasa lor inutilitate, care a provocat atâtea interpretări contradictorii.
Sînt ceasurile cu nisip ale imperiilor pe care oamenii au uitat să le răstoarne la timp, şi atunci istoria lor s-a oprit, miraculoasele mașini de război, distrugătoare şi înfiorătoare mecanisme de azvârlit lăncii, grinzi, focuri greceşti. Apoi bombardele, archebuzele, arbaletele, bombele, minele, obuzele, bazucile, mitralierele, tunurile, automatele, grenadele din toate timpurile şi toate locurile. Apoi uimitoarele obiecte cu destinație necunoscută : locomobile cu trei roţi la capătul celor trei axe, cu motoare trăgînd cu forţe egale în trei direcții, fără să le mişte din loc, inerte ; automatele de rotit bile în cercul nesfârşit şi vicios, căluşei ai spaimei ; tancurile cu pseudopode, foarfecele pentru pleoape, ghilotinele pentru unghii, satârele pentru fluturi, şi cîte alte instrumente delicate nu vor mai fi fiind. Apoi oamenii iluştri cărora le admir chipurile însufleţite de idealuri nobile, de înţelepciune, ură sau egoism.
Mi-era drag mai ales chipul crud al lui Werner von Urslingen, „duşmanul lui Dumnezeu, al milei şi îndurării", fără să uit că în seria aceasta, a condotierilor, mai figurau Tiberto Brandolino sau Braccio de Montana. M-am întrebat adesea unde află gravorii de timbre istoriile secrete ale marilor nelegiuiţi, pline de portrete, de steme, inscripții şi documente ireale prin exactitate. Am tot căutat prin biblioteci publice aceste cărţi şi negăsindu-le am ajuns la concluzia că există biblioteci de taină la care nu voi avea niciodată acces.
Mă opresc cu acest inventar aici. Nu-mi stă în fire să mă laud cu bogățiile pe care le posed şi-apoi e mai bine să te bucuri singur, ferit de curiozitatea celorlalți, invidioşi pe comorile tale greu adunate.

Uneori seara mă înspăimântă tăcerea care urcă în jur şi mă izolează de oraşul care e departe sub mine şi ale cărui lumini clipesc fulgerător ca nişte semnale prin ceaţa subţire a văii ; ies atunci pe terasă ca să contemplu amurgul secret al soarelui şi privesc cu o lunetă scurtă dar puternică dincolo de marginea terasei. În cîmpul vizual al lunetei se cuprinde prima coloană de timbre şi, undeva departe, un colţ de pădure, o pată ce se întunecă treptat. Cînd obosesc privind scenele mele magice, frumoase în nemişcarea lor, mă cuprinde, fără să ştiu de unde vine, dorul de viermuiala lîncedă şi putredă a pădurii, de balansul tremurător al ierbii, de spumegatele valuri ale rîului pe care îl văd printre crengile noduroase ale unor bătrâni stejari.
O neînsemnată corecţie şi prim-planul se estompează, fumuriu şi irecuperabil. Atunci între firele de mătase alunecă halucinant de încet o şopîrlă strivită şi ruptă de umbră, viermi roşcaţi se străduiesc să-şi tragă trupurile subţiate din găuri şi lasă în urmă din ţărîna înghiţită firave construcţii elicoidale pe care mîine soarele le va întări ; fiare negre cu antene prelungi se grăbesc înşiruite spre castelele lor de nisip, frecîndu-şi platoşele pînă dispar în  adînc ; o libelulă ţîşneşte, după o clipă de stagnare, spre cerul care deasupra pădurii e încă luminos.
E o pace atât de mare, tragediile lumii atît de departe : auzul meu opac consimte totuși să primească sunete venind dintr-o singură direcţie, din umbra surdă a pădurii.

Vine deodată un vînt. M-am temut de el de atîtea ori încît azi încerc să-mi stăpînesc tresărirea tîrzie şi să-l întîmpin ca pe un vestitor. Aştept înfrigurat dacă va trece, ca şi pînă acum, pe deasupra sau va izbi, va rupe filele tari de carton ale clasorului. Întîi le face să vibreze uşor ca pe nişte membrane de tobă. Apoi izbeşte, fură, rupe. Nimic nu mai poate opri prăpădul. Nici prevederea neputincioasă, nici gestul meu de fereală. Palele vîntului se strecoară sub timbre, sfîşie peliculele transparente şi protectoare, izbucnirea lui vrăjmaşă împrăştie fără milă peste oraş mii de timbre. Peste case, peste oamenii nevăzuţi, peste străzile înguste, spre pieţele publice în care îi simt cum se rotesc în cercuri concentrice, în rînduri compacte, singuratici, străini unii de alţii.
Zac desperat şi neputincios. Ce să fac ? Am pierdut totul, încerc un sentiment de zădărnicie şi apoi mă simt cuprins de furie. Mă scol atunci şi, îmbrăcîndu-mi hainele de ceremonie, alerg înfricoşat spre oraş. Chinurile oamenilor sînt atît de sfâşietoare, încercările de a-şi smulge timbrele care, umezite de vînt, li s-au lipit pe mîini şi pe feţe, pe orice suprafaţă lăsată liberă de armura hainelor, atît de ridicole, încît mă cuprinde mila, o milă neaşteptată, şi încerc să-i salvez ştiind că niciodată nu-şi vor putea îndepărta aceste însemne ale veşniciei de pe trupurile lor frumoase.

Voi aştepta, îmi spun, voi aştepta pînă cînd noaptea se va instaura definitiv peste ţinut ; atunci trebuie să pornesc din casă în casă, să trec din stradă în stradă, încercînd să recuperez toate timbrele pe care vîntul le-a lipit peste pieile înfierbântate ale oamenilor sau pe care le-a rătăcit prin curţi,
pe acoperișuri, printre frunze, în ierburile grădinilor şi parcurilor, peste tot unde locuiesc oameni, în cele mai ciudate ascunzișuri, urmărindu-i neiertător.
E un gest necesar. Nu mă pot lipsi de timbrele mele. Nici ei nu le vor putea suporta, e un gest de caritate pe care trebuie să-l îndeplinesc ca pe un ritual, salvându-i, ocrotindu-i de îngrozitoarele urmări ale acestei rafale iresponsabile de vânt.
Știu bine că nimeni nu poate trăi cu o pumă lipită la încheietura mâinii drepte, cu o maimuță pe frunte, cu rouă cerului pe pleoapă, cu chipul crud al condotierului Werner pe tâmplă, îi voi salva, mi-am spus. Şi am aşteptat pe o bancă în parc sosirea nopții. Apoi am pornit să cutreier străzile bătând la porţi, în ferestrele prin care se auzeau gemetele celor urgisiți.

Au trecut astfel cîteva săptămâni, poate cîteva anotimpuri. Casa mea a devenit din ce în ce mai neîncăpătoare. Am senzația tulbure că îmi va fi greu să recuperez totul. Oamenii aceștia au obiceiul să plece, să se căsătorească, să dispară. Au obiceiul să moară. Şi împotriva atîtor obiceiuri îmi este greu să lupt singur. Îi adun lângă mine şi înainte de a-i ruga să mă urmeze le explic, cu răbdare, că o serie nu poate avea valoare decât dacă este completă.
Unii, recalcitranți, cer să fie lăsați în pace, sperând să se descurce singuri, neştiind cît de neverosimil de periculoase sunt semnele pe care nu le poţi șterge. Le explic că mi-am închinat viața acestei libere profesiuni şi că nu pot renunța la ea pentru că ar însemna să reneg tot ce am mai bun în mine.
Unii pricep de la primele vorbe şi se aranjează, aşa cum le cer, în rânduri strânse, unii lîngă alții, în ordinea firească a valorilor. Alții se împotrivesc şi sunt nevoit să-i aștern eu. Mi-e foarte greu. Transportul, pe care trebuie să-l fac singur, mă obosește nespus şi nu mai sunt tânăr. Drumurile repetate spre deal cu aceste greoaie încărcături, rigide, mi se par nesfârșite. Şi apoi aranjarea durează o veșnicie. Sunt țepeni ca brazii pe fluvii şi la scurt timp după ce ajung cu ei sus încep să putrezească. Mirosul acesta pestilențial mă alungă pe terasă. Mi-am mutat patul acolo şi am improvizat o colibă din niște pături vechi. Am totuşi satisfacţia că nici un vânt nu-mi poate risipi colecţia. Dar privind-o din ce în ce mai rar, îmi petrec vremea urzind povești despre fiinţele pe care le văd în pădure, în mâzga ei verzuie, nefirească modalitate a vieții care se surpă din hârtie spre pămînt, într-o năvalnică şi scârboasă învălmășeală.

Dan CULCER
Tîrgu-Mureş, 1976—1980



Finally, I decided. I recorded the incident. I have little time. I am a stranger in my own home.I inherited from my grandmother, is set on a hill at the edge of town, it is large enough for one man.I used to spend my free time on the terrace. Another time I had time to watch. I try to forget, the past is covered by the ashes of indifference irritating.Once I had so much to do. I am so much to do when you have a large collection of stamps. Only updating of the information on values ​​requires several hours and passing imperceptibly day, even if I try to sleep as little as possible.Every year it announced catalogs shares rising stamps in their possession. There are calculations of the desire to know by how much I could sell stamps my but a pleasure, I might have a call of God, and to contain, to master, to know my strength and borders of my kingdom.It's a good opportunity to skim card index, researching, for the umpteenth time, the complete series: ah, impecabilele rags margins, colitis, envelopes first issue! And sometimes I take the liberty to wander through this world steadfast and so diverse. Animals are lined squares or rectangles quiet in their paper. Leopards, cougars, necroforii, parrots, snakes of all varieties - boa constrictor, viper, Coluber juguiaris, Coronella austriaca, Natrix Natrix, tiger snake scutatus, Naja Naja, Echis carinatus, botrops atrox, bungarus candidus - birds (those beautiful species of hummingbirds of which we have all series, one hundred fifty-six values, which of course does not include all varieties); and cattle, monkeys.And the many objects made by humans. Objects inside the heads of series, unicatele with their sublime functionality that hides so many possibilities, their mysterious futility that has caused so many contradictory interpretations.Sand clocks are the empires that people have forgotten to overthrow the time, and then stopped their history, the miraculous machinery of war, destructive and terrifying mechanisms hurled spears, beams, Greek fires. Then bombards, archebuzele, crossbows, bombs, mines, shells, bazucile, machine guns, cannons, machines, grenades of all times and all places. Then the amazing objects with unknown destination: locomobile three-wheel at the end of the three axles, engines pulling with equal force in three directions, without having to move from place, inert; vending rotated balls in the endless circle and vicious roundabout of fear; pseudopodia tanks, Eye scissors, nail guillotines, satârele for butterflies, and how many other instruments will not be as delicate. Then people whom I admire illustrious faces animated by noble ideals, wisdom, hatred and selfishness.I was loved especially the face cruel Werner von Urslingen, "the enemy of God, compassion and mercy" without forgetting that in this series, the condottiere more appeared Tiberto Brandolino or Braccio of Montana. I often wondered where is engravers stamps histories secrets of the great wicked, full of portraits, coats of arms, inscriptions and documents unreal by accurately. we looked through public libraries the books and could not find them, we concluded that there are libraries of mystery that I will not never have access.I stop here with this inventory. Not in my nature to brag riches they possess and then it's better to enjoy alone, away from the curiosity of others, hardly envious of your treasures collected.Sometimes evening silence that frightens me and I climbed around isolated city that is far below me, and whose lights are flashing like lightning signals through thin mist of the valley; then go out on the terrace to contemplate secret twilight sun with a telescope and watch short but powerful beyond the edge of the terrace. Rear window in the visual field of the first column of stamps and covers, far away, a piece of wood, a stain that gradually darkens. When tired on my scenes magical, beautiful stillness them, I include, without knowing where it comes from longing swarming languidly and rotten wood, the balance quaking grass, the spumegatele waves of the river that I see among the branches gnarled's of old oaks.A slight correction and the foreground is blurred, smoky and unrecoverable. Then silk threads between hallucinatory slowly slid a lizard crushed and broken shadow, reddish worms are striving to draw bodies and thinned the holes left behind in the dust engulfed impoverished helical construction that tomorrow the sun will strengthen; black beast with horns lined rush to extend their sand castles, rubbing his armor before disappearing into the deep; a dragonfly gushing after a moment of stagnation, to the sky above the forest is still bright.It's a peace so great tragedies of the world so far: my hearing consents opaque yet to receive sound coming from one direction, the shadow deaf forest.Wind suddenly comes. I feared him so many times today that I'm trying to be exalted flinching late and greet him as a harbinger. If it goes cold wait, as before, on or above will hit will break the cardboard tabs of clasorului countries. First make them vibrate slightly as some drum membrane. Then hitting, stealing, break. Nothing can stop the destruction. No provision powerless nor my gesture of shelter. The blades of the wind creeps under stamps, and tear film transparent protective enemy's outbreak spread across the city mercilessly thousands of stamps. Over houses, over people unseen, over the narrow streets, to squares where I feel like concentric circles rotate in compact rows, lonely strangers to one another.Zac desperate and helpless. What to do? I lost everything, try a sense of futility and then I'm filled with anger. Then get up and dressed my clothes ceremony, run terrified the city. Torments people are so heartbreaking attempts to snatch stamps which dampened by the wind, were stuck on hands and faces, on any surface left free armor clothes, so ridiculous, that envelops me mercy, a unexpected mercy, and I try to save her and knowing it can never remove these symbols of eternity on their beautiful bodies.I'll wait, I say, I'll wait until night to be established definitively taken over; then I have to start from house to house, street to cross the street, trying to recover all the stamps that the wind has heated leather glued over the people or they wandered through the courts,roofs, among the leaves, grasses in gardens and parks everywhere where people live in the strangest hiding, watching unforgiving.It's a necessary gesture. I can not miss my stamps. No they can not bear, it's a gesture of charity that we must meet as a ritual, saving them, to shield them from the terrible consequences of this irresponsible wind gusts.I know that no one can live with a cougar glued to his right wrist with a monkey on his forehead, eyelid dew of heaven, his face cruel condottiere Werner on the head, I will save, I said. And I waited on a park bench arrival night. Then I started to roam the streets knocking on doors, windows through which one could hear the groans of despise.There have been so few weeks, maybe a few seasons. My home has become increasingly crowded. I feel troubled that I will be hard to recover everything. These men are wont to leave, to marry, to disappear. They wont die. And against so many habits I find it hard to fight alone. Next to me and gather them before asking them to follow me explain patiently that a number can have value only if it is complete.Some recalcitrant ask to be left alone, hoping to fend for themselves, not knowing how unbelievably dangerous are the signs that you can not delete. I explain that I devoted my life to this free professions and can not give it up for that would be to deny everything I have the best of me.Some good from the first words and arranges, as directed, in close order, besides some others within the range of values. Others resist and are forced to litter myself. It's very hard. Transportation, which must make it one, I exceedingly tired and no longer young. Repeated roads to deal with these heavy loads, rigid, seem endless. And then arranging lasts forever. Trees are stiff as the rivers and shortly after they reach the top start to rot. Fetid smell it drives me on the terrace. I moved my bed there and a makeshift hut some old blankets. I still satisfaction that no wind can not dispel my collection. But on an increasingly rarer, I spend time urzind stories about the creatures they see in the woods in slime her greenish unnatural way of life that crumbles paper to earth in a outrageous and disgusting jumble.Dan CulcerTirgu Mures, 1976-1980

Dan
Încercați un browser nou cu traducere automată.Descărcați Google Chrome Închideţi
Infine, ho deciso. Ho registrato l'incidente. Ho poco tempo. Sono uno straniero in casa mia.Ho ereditato da mia nonna, è situato su una collina ai margini della città, è abbastanza grande per un uomo solo.Ho usato per trascorrere il mio tempo libero sulla terrazza. Un'altra volta ho avuto il tempo di guardare. Provo a dimenticare il passato è coperto dalla cenere dell'indifferenza irritante.Una volta ho avuto così tanto da fare. Sono così tanto da fare quando si dispone di una grande collezione di francobolli. Solo aggiornamento delle informazioni sui valori richiede diverse ore e passa impercettibilmente giorno, anche se provo a dormire il meno possibile.Ogni anno ha annunciato cataloghi azioni aumento francobolli in loro possesso. Ci sono calcoli del desiderio di sapere da quanto potrei vendere francobolli mia, ma un piacere, mi potrebbe avere una chiamata di Dio, e di contenere, da padroneggiare, per conoscere la mia forza e confini del mio regno.E 'una buona occasione per scremare schedario, la ricerca, per l'ennesima volta, la serie completa: Ah, i margini di stracci impecabilele, colite, buste primo numero! E a volte mi prendo la libertà di vagare per questo mondo fermi e così diverse. Gli animali sono allineati quadrati o rettangoli tranquilli nel loro articolo. Leopardi, puma, necroforii, pappagalli, serpenti di tutte le varietà - boa constrictor, vipera, juguiaris biacco, Coronella austriaca, Natrix natrix, scutatus serpente tigre, Naja Naja, Echis carinatus, botrops atrox, Bungarus Candidus - uccelli (quelle belle specie di colibrì di cui abbiamo tutte le serie, centocinquanta-sei valori, che ovviamente non include tutte le varietà); e bovini, scimmie.E i tanti oggetti fatti da esseri umani. Gli oggetti all'interno delle teste di serie, unicatele con la loro funzionalità sublime che nasconde così tante possibilità, la loro inutilità misterioso che ha causato tante interpretazioni contraddittorie.orologi di sabbia sono gli imperi che la gente ha dimenticato di rovesciare il tempo, e poi si fermò la loro storia, la macchina miracolosa della guerra, meccanismi distruttivi e terrificanti scagliate lance, travi, fuoco greco. Poi bombarda, archebuzele, balestre, bombe, mine, proiettili, bazucile, mitragliatrici, cannoni, macchine, granate di tutti i tempi e tutti i luoghi. Poi gli oggetti sorprendenti con destinazione sconosciuta: locomobile tre ruote, alla fine dei tre assi, i motori di trazione con uguale forza in tre direzioni, senza doversi spostare da un luogo, inerte; distributori palle ruotato nel cerchio senza fine e rotonda vizioso di paura; serbatoi pseudopodi, forbici Eye, ghigliottine unghie, satârele per le farfalle, e quanti altri strumenti non sarà così delicato. Poi la gente che ammiro volti illustri animati da nobili ideali, la saggezza, l'odio e l'egoismo.Mi è stato amato soprattutto la faccia crudele Werner von Urslingen, "il nemico di Dio, compassione e misericordia" senza dimenticare che in questa serie, il condottiero più apparso Tiberto Brandolino o Braccio di Montana. Mi sono chiesto spesso dove è incisori francobolli history segreti della grande cattivo, pieno di ritratti, stemmi, iscrizioni e documenti irreali dalla precisione. abbiamo guardato attraverso le biblioteche pubbliche i libri e non riusciva a trovare loro, siamo giunti alla conclusione che ci sono biblioteche di mistero che non lo farò non hanno accesso.Mi fermo qui con questo inventario. Non nella mia natura di cui vantarsi ricchezze che possiedono e quindi è meglio godersi da solo, lontano dalla curiosità altrui, difficilmente invidia dei vostri tesori raccolti.A volte il silenzio serata che mi fa paura e ho scalato città intorno isolato che è molto al di sotto di me, e le cui luci lampeggiano come segnali fulmini attraverso la nebbia sottile della valle; poi uscire sulla terrazza per contemplare segreto sole crepuscolare con un telescopio e guardare breve ma potente oltre il bordo della terrazza. lunotto nel campo visivo della prima colonna di Stamp e coperchi, lontano, un pezzo di legno, una macchia che scurisce gradualmente. Quando stanco su mie scene magica, bella li la quiete, includo, senza sapere da dove viene il desiderio brulicante languidamente e legno marcio, l'erba equilibrio tremante, le onde spumegatele del fiume che vedo tra i rami contorti di di vecchie querce.Una leggera correzione e il primo piano è sfocata, fumoso e irrecuperabile. Poi fili di seta tra allucinatoria lentamente scivolare una lucertola schiacciata e ombra rotto, vermi rossastri si sforzano di disegnare corpi e assottigliati i fori lasciati nella polvere inghiottito costruzione elicoidale impoverita che domani il sole rafforzerà; bestia nera con le corna in fila fretta di estendere i loro castelli di sabbia, strofinando la sua armatura prima di sparire nel profondo; un zampillante libellula dopo un momento di stasi, il cielo sopra la foresta è ancora brillante.E 'una pace così grandi tragedie del mondo finora: i miei consensi acustici opaco ancora ricevere l'audio proveniente da una direzione, l'ombra foresta sordi.Vento arriva all'improvviso. Gli ho paura tante volte oggi che sto cercando di essere esaltato batter ciglio in ritardo e lo salutano come un presagio. Se va attesa freddo, come prima, o al di sopra colpirà rompere le linguette di cartone dei paesi clasorului. Prima li fanno vibrare leggermente alcuni membrana tamburo. Poi colpire, rubare, pausa. Nulla può fermare la distruzione. Nessuna disposizione impotenti né il mio gesto di riparo. Le lame dei brividi eolici in francobolli, e scoppio film lacrimale del nemico protettiva trasparente diffuse in tutta la città senza pietà migliaia di francobolli. Sopra le case, sulle persone invisibili, le strade strette, di piazze dove mi sento come cerchi concentrici ruotano in file compatte, estranei gli uni agli altri solitari.Zac disperato e impotente. Cosa fare? Ho perso tutto, provo un senso di futilità e poi Sono pieno di rabbia. Poi alzarsi e vestito la mia cerimonia di vestiti, eseguire terrorizzato la città. Tormenta persone sono tentativi in ​​modo straziante per strappare francobolli che frenata dal vento, sono stati bloccati sulle mani e volti, su qualsiasi superficie lasciato vestiti Armor Free, così ridicole, che mi avvolge misericordia, un la misericordia inaspettato, e io cerco di salvare lei e sapendo che non potrà mai rimuovere questi simboli dell'eternità sui loro bei corpi.Ti aspetto, dico, io aspetterò fino a notte da stabilire in via definitiva rilevata; poi devo iniziare di casa in casa, strada per attraversare la strada, cercando di recuperare tutti i timbri che il vento si è riscaldato in pelle incollato sulle persone o vagavano attraverso i tribunali,tetti, tra le foglie, erbe in giardini e parchi di tutto il mondo dove la gente vive nella clandestinità più strana, guardando non perdona.Si tratta di un gesto necessario. Non posso perdere i miei francobolli. No, non può sopportare, è un gesto di carità che dobbiamo affrontare come un rituale, salvarli, per proteggerli dalle terribili conseguenze di questa irresponsabile raffiche di vento.So che nessuno può vivere con un puma incollato al suo polso destro con una scimmia sulla sua fronte, rugiada palpebra del cielo, il suo volto crudele condottiero Werner sulla testa, mi salverò, ho detto. E ho aspettato in una notte panchina arrivo. Poi ho iniziato a vagare per le strade bussando alle porte, finestre attraverso le quali si poteva sentire i gemiti di disprezzo.Ci sono state così poche settimane, forse un paio di stagioni. La mia casa è diventato sempre più affollato. Mi sento turbato che sarò difficile recuperare tutto. Questi uomini sono soliti lasciare, a sposarsi, a scomparire. Essi solito muoiono. E contro tante abitudini trovo difficile combattere da solo. Accanto a me e loro raccogliere prima di chiedere loro di seguirmi spiegare pazientemente che un numero può avere valore solo se è completa.Alcuni recalcitrante chiedere di essere lasciato in pace, nella speranza di badare a se stessi, non sapendo come incredibilmente pericoloso sono i segni che non è possibile eliminare. Spiego che ho dedicato la mia vita a questo libere professioni e non posso dare in su per questo sarebbe negare tutto quello che ho il meglio di me.Qualche buona dalle prime parole e organizza, come indicato, in stretta ordine, oltre ad alcuni altri all'interno della gamma di valori. Altri resistono e sono costretti a lettiera me stesso. E 'molto difficile. Trasporti, che deve fare uno, ho eccessivamente stanco e non più giovane. strade per affrontare tali carichi pesanti ripetuta, rigida, sembrano infinite. E poi organizzare dura per sempre. Gli alberi sono rigidi come i fiumi e poco dopo che raggiungano l'inizio superiore a marcire. fetido odore mi fa sulla terrazza. Ho spostato il mio letto c'è e una capanna di fortuna alcune vecchie coperte. Ho ancora la soddisfazione che nessun vento può non dissipare la mia collezione. Ma su una sempre più rara, trascorro il tempo urzind storie sulle creature che vedono nei boschi in melma il suo modo innaturale verdastra della vita che si sgretola carta per terra in un guazzabuglio scandaloso e disgustoso. 
Dan Culcer, Tirgu Mures, 1976-1980
 Enfin, je décide. Je l'ai enregistré l'incident. Je reste peu de temps. Je suis un étranger dans ma propre maison.J'ai hérité de ma grand-mère, est situé sur une colline à la périphérie de la ville, il est assez grand pour un seul homme.Je passais mon temps libre sur la terrasse. Une autre fois j'eu le temps de regarder. Je tente d'oublier, le passé est couvert par les cendres de l'indifférence irritant.Une fois que je devais beaucoup à faire. Je suis tellement de choses à faire quand vous avez une grande collection de timbres. Seulement la mise à jour de l'information sur les valeurs nécessite plusieurs heures et passer imperceptiblement les jours, même si je tente de dormir aussi peu que possible.Chaque année, elle a annoncé catalogues actions hausse timbres en leur possession. Il y a des calculs du désir de savoir de combien je pourrais vendre des timbres mon mais un plaisir, je pourrais avoir un appel de Dieu, et de contenir, de maîtriser, de connaître ma force et les frontières de mon royaume.Il est une bonne occasion de parcourir l'index de la carte, la recherche, pour la énième fois, la série complète: ah, chiffons impecabilele marges, la colite, enveloppes premier numéro! Et parfois, je prends la liberté de vous promener dans ce monde ferme et si diverse. Les animaux sont alignés carrés ou des rectangles tranquilles dans leur article. Léopards, pumas, necroforii, perroquets, serpents de toutes sortes - boa, vipère, juguiaris coluber, Coronella austriaca, Natrix Natrix, serpent tigre scutatus, Naja Naja, Echis carinatus, botrops atrox, Bungarus candidus - oiseaux (ces belles espèces de colibris dont nous avons toutes les séries, cent cinquante-six valeurs, ce qui bien sûr ne comprend pas toutes les variétés); et les bovins, les singes.Et les nombreux objets fabriqués par l'homme. Objets à l'intérieur des têtes de série, unicatele avec leur fonctionnalité sublime qui cache tant de possibilités, leur futilité mystérieuse qui a causé tant d'interprétations contradictoires.horloges de sable sont les empires que les gens ont oublié de renverser le temps, puis ont arrêté leur histoire, les machines miraculeuse de la guerre, les mécanismes destructeurs et terrifiantes des lances, des poutres, des incendies grecs lancées. Puis bombarde, archebuzele, arbalètes, des bombes, des mines, des coquillages, des bazucile, mitrailleuses, canons, des machines, des grenades de tous les temps et tous les lieux. Ensuite, les objets étonnants pour une destination inconnue: locomobile à trois roues, à la fin des trois essieux, moteurs de traction avec une force égale dans trois directions, sans avoir à se déplacer d'un endroit, inerte; distributeurs boules tourné dans le cercle sans fin et rond-point vicieux de la peur; réservoirs pseudopodes, ciseaux yeux, guillotines à ongles, satârele pour les papillons, et combien d'autres instruments ne seront pas aussi délicate. Ensuite, les gens que j'admire visages illustres animés par des idéaux nobles, de la sagesse, de la haine et de l'égoïsme.Je suis aimé surtout le visage cruel Werner von Urslingen, "l'ennemi de Dieu, la compassion et la miséricorde" sans oublier que dans cette série, le condottiere plus apparu Tiberto Brandolino ou Braccio du Montana. Je me demandais souvent où est graveurs timbres histoires secrets du grand méchant, plein de portraits, des blasons, des inscriptions et des documents irréels par précision. nous avons examiné dans les bibliothèques publiques les livres et ne les trouvant pas, nous avons conclu qu'il existe des bibliothèques de mystère que je ne sera pas jamais accès.J'arrête ici avec cet inventaire. Pas dans ma nature de vanter les richesses qu'ils possèdent, puis il est préférable de profiter seul, loin de la curiosité des autres, à peine envieux de vos trésors collectés.Parfois, le silence du soir qui me fait peur et je suis monté ville autour isolé qui est loin en dessous de moi, et dont les feux intermittents clignotent comme des signaux de la foudre à travers mince brouillard de la vallée; puis sortir sur la terrasse pour contempler le crépuscule secrète soleil avec un télescope et regarder courte mais puissante au-delà du bord de la terrasse. lunette arrière dans le champ visuel de la première colonne de timbres et enveloppes, loin de là, un morceau de bois, une tache qui fonce progressivement. Lorsque vous êtes fatigué de mes scènes magique, belle immobilité eux, j'inclure, sans savoir d'où elle vient désir essaimage langoureusement et bois pourri, l'herbe équilibre tremblant, les vagues spumegatele de la rivière que je vois parmi les de branches noueuses des vieux chênes.Une légère correction et le premier plan est floue, fumé et irrécupérable. Puis fils de soie entre hallucinatoire lentement glissé un lézard écrasé et l'ombre brisée, vers rougeâtres nous efforçons de tirer corps et éclaircis les trous laissés dans la poussière englouti construction hélicoïdale pauvre que demain le soleil se renforcer; bête noire avec des cornes bordées de pointe pour étendre leurs châteaux de sable, frottant son armure avant de disparaître dans l'abîme; un jaillissement de libellule après un moment de stagnation, le ciel au-dessus de la forêt est encore vif.Il est une paix si grandes tragédies du monde à ce jour: mon audition consent opaques encore recevoir le son provenant d'une direction, l'ombre forêt sourds.Le vent vient tout d'un coup. Je lui craignais tant de fois aujourd'hui que je suis en train d'être exalté broncher tard et le saluer comme un signe avant-coureur. Si elle va attendre froid, comme avant, sur ou au-dessus va frapper va briser les languettes de carton de pays clasorului. Première faire vibrer légèrement comme certains membrane de tambour. Puis frapper, voler, pause. Rien ne peut arrêter la destruction. Aucune disposition impuissante ni mon geste d'abri. Les pales des éoliennes rampe sous les timbres, et l'éclosion de film lacrymal transparente ennemi de protection répartis à travers la ville sans pitié des milliers de timbres. Sur les maisons, sur les gens invisibles, dans les rues étroites, de places où je me sens comme des cercles concentriques tournent en rangées compactes, des étrangers solitaires à l'autre.Zac désespérée et impuissante. Que faire? Je perdais tout, essaie un sentiment de futilité et puis je suis rempli de colère. Puis se lever et habillé ma cérémonie de remise des vêtements, exécuter terrifié la ville. personnes tourments sont des tentatives afin déchirantes pour arracher ce qui a réduit les timbres par le vent, ont été collées sur les mains et le visage, sur toute surface laissé des vêtements d'armure libres, si ridicule, que me enveloppe miséricorde, un merci inattendue, et je tente de la sauver et sachant qu'elle ne pourra jamais enlever ces symboles de l'éternité sur leurs beaux corps.Je vais attendre, je le dis, je vais attendre la nuit pour être définitivement repris; alors je dois commencer de maison en maison, rue à traverser la rue, en essayant de récupérer tous les timbres que le vent a chauffés cuir collé sur le peuple ou ils erraient dans les tribunaux,toits, entre les feuilles, herbes dans les jardins et parcs partout où les gens vivent dans la plus étrange cachette, regarder impitoyable.Il est un geste nécessaire. Je ne peux pas manquer mes timbres. Non, ils ne peuvent pas supporter, il est un geste de charité que nous devons relever comme un rituel, de les enregistrer, de les protéger contre les conséquences terribles de ce vent irresponsables rafales.Je sais que personne ne peut vivre avec une cougar collé à son poignet droit avec un singe sur son front, rosée paupière du ciel, son visage cruel condottiere Werner sur la tête, je vais sauver, je l'ai dit. Et j'attendu une nuit banc de parc d'arrivée. Puis je me mis à errer dans les rues frapper aux portes, fenêtres à travers lesquelles on pouvait entendre les gémissements de mépris.Il y a eu si peu de semaines, peut-être quelques saisons. Ma maison est devenue de plus en plus encombré. Je me sens troublé que je serai difficile de récupérer tout. Ces hommes ont l'habitude de quitter, de se marier, à disparaître. Ils meurent coutume. Et contre tant d'habitudes, je trouve qu'il est difficile de se battre seul. À côté de moi et les rassembler avant de leur demander de me suivre patiemment expliquer qu'un nombre peut avoir de valeur que si elle est complète.Certains récalcitrants demander à être laissé seul, dans l'espoir de se débrouiller par eux-mêmes, ne sachant pas comment incroyablement dangereux sont les signes que vous ne pouvez pas supprimer. Je lui explique que je consacrais ma vie à cette professions libres et ne peux pas y renoncer car ce serait nier tout ce que je dois le meilleur de moi.Quelques bonnes dès les premiers mots et organise, selon les directives, en ordre serré, en plus de quelques autres au sein de la plage de valeurs. D'autres résistent et sont obligés de litière moi-même. Il est très difficile. Transport, qui doit faire l'un, je excessivement fatigué et plus jeune. routes pour faire face à ces lourdes charges répétées, rigide, semblent sans fin. Et puis organiser dure éternellement. Les arbres sont raides comme les rivières et peu de temps après avoir atteint le début supérieure à pourrir. odeur fétide ça me rend sur la terrasse. Je me suis déplacé mon lit là-bas et une cabane de fortune quelques vieilles couvertures. Je encore satisfaction qu'aucun vent ne peut pas dissiper ma collection. Mais sur une plus rares, je passe du temps urzind histoires sur les créatures qu'ils voient dans les bois dans la boue sa façon non naturelle verdâtre de la vie qui se désagrège papier à la terre dans un fatras scandaleux et dégoûtant. 
Dan Culcer 
Tirgu Mures, 1976-1980
Postremo, EGO certus. Ego scripta declarant. Ego modicum tempus habet. Advena sum domi meae.Et hereditate mea aviae supra montem posita est in extrema parte civitatis, quæ spatiosa et lata cultoribus indiget homo.Ego in solario tempus agam. Alio tempore tempus vigilate. Conabor oblita priores tegitur cinis atque indifferentiae vexo.Semel tantum facere. Ego te, cum tam magna collectio notat. Sed in bonis favent requiritur notitia sensim transiens et aliquot horas diem quam minimum credula si experiar somnum.Nuntiatum est autem anno omnis stamp catalogi nocte in suas partes. Quanto desiderio sciendi sunt rationes notat vendere meos posse praestare possem vocatio Dei contineant, ad dominum, et vane fortitudinem meam ad fines regni mei.Suus 'a bonum tempus ad VERRO index card, investigantibus, umpteenth quia in tempus, et perfecta series: Heu, marginibus impecabilele pannis, COLITIS, involucris primum! Aliquando et constantis tamque varia licentiam mundo pervagantur. Eidem aequalia sunt quadrata vel quies animalium in charta. Leviores pardis cougars, necroforii, psittaci, dracones et omnes varietates - BOA constrictor, vipera, Coluber juguiaris, Coronella austriaca, Testudo graeca, tigris draco scutatus, Naja Naja, Echis carinatus, botrops atrox, Bungarus candidus - avium (pulchra specie Hummingbirds omnia quae series, centum quinquaginta sex bona, quae scilicet non omnes varietates); et boves, et pavos.Itaque multa ab hominibus. Intra seriem rerum capita, unicatele in sublime tegit functionality, quod tam multis rebus, quod inane fecit et ænigmata eorum interpretatio contradicit multis.Sand horologiis sunt, quod obliti sunt imperia evertere in tempore, et obturavit eorum historia, operatio apparatus belli est, perniciosa et terribilis machinationes misit tela, necnon, ignes Graecos. Et bombardis, archebuzele, balistis, bombs, metallis, conchis, bazucile, apparatus tormenta, cannons, machinis, de omnibus temporibus et in omnibus locis grenades. Mira res et ignoto destinatum: tres in fine rota locomobile tres axes tormenta trahens copias in très partes pari sine loco movere iners; et vitiosus circulus perennis Rotated pyxides & globos in timore circumcirca; pseudopodia lacus oculus respexit, guillotines clavum, satârele in papilionibus, et multa alia instrumenta, non ut tenuis. Et populi, quibus animatum ab mirari alta proposita praeclara facies, sapientia, et nimio odio.Me amari maxime in faciem, dura Werner Von Urslingen, "hostes Dei, et misericordia motus"; ne obliviscamur, in hac serie, est ductor magis apparuit Tiberto Brandolinus, vel ex Braccio Montana. Miratus saepe sum ubi inclusorem notat historiis secreta impii, plena imaginibus, stemmatum, titulos documentorum falso per discribere. expectabamus in bibliothecis publicis libris et non invenerunt, ut curiose intellegerem sunt bibliothecas mysterium nolo non habere.Hinc prohibeam huius inventarii. Non possum gloriari tunc melius est habere divitias solum ab aliis curiositas vix collecta thesauros invidere.Interdum ad vesperum, et ascendit circum me, silentium, quod terret, quia desolatus est civitatis longe infra me, et quorum luminaria sunt in signa, sicut fulgur coruscans de vallis tenuis vapor; tunc egredieris vespere solario solem contemplari secreta custodiant uenarum ora brevi fortis nimis atrox. Audi fenestra notat ac tegit columna prima acie visus procul lignum, paulatim labes inficit. Cum super defessus magicis scaenarum, quies et pulchra, ego etiam, sine qua non est amor, a reptili languida et lignum, faenum motus statera, et spumegatele unda fluminis, quod est videre inter frondes scabrum vetus quercus.Levis est correctionis fabrica fuscos unrecoverable et vaporem. Stamina serici, et inter lacerta hallucinatory tardius labor lapsus a contritum et umbra, vermis rufus conantes trahere corpus attenuatum et foramina reliquit in humo et circumdedit pauper constructione helical quod cras sol confirma; cum impetu pecus nigrum cornu instructa est ut harena castella eorum, et armiger ejus ante frictio evanescat in alto; a torrente post tempus evasit dragonfly, caeli, desuper in saltu est adhuc clara.Suus 'a mundo, tantum ex tragoediis tanta pace: sed talis consensus auditus ad sonum, ex una parte, et surdos umbra nemus.Repente ventus est. Timui eo quod totiens hodie Im 'trying ut salutaret illum exaltavit et excipe late ut a titulus. Si frigus est insidiatus, ut ante, in, aut super cardboard tabs erit ledo conteram de terra clasorului. Primo leviter, ut faciam eis: volvebatur quaedam membrana tympani. Et percutis, et furtum, et confractus. Nihil enim potest prohibere destructionem. No curam de manu mea, neque impotens tueri. Laminae sub artus spiritus notat, transparent defensiva film, et lacrimis sparsere per civitatem inclementer admodum hostium milia notat. Super domum, de populo invisus, in angustiis, in duplicata pacti, in quo movetur, quasi orbes ordine, desertis extraneis.Inops et rebus Zac. Quid faciam? Perdidi omnia experiri vanitate sensus et ira repletus sum. Et surge, et induit vestes, ritus, territi, currere in urbem. Tormenta sunt, ut MISERABILIS conatus rapere notat quod per ferventem madefacit spiritus, qui adhæsit super facies suas, et super omnem faciem liberum arma sua, et ridiculum, quod involvit, miserere mei, et insperatam et salvabo claudicantem et eam quaerunt et scire nunquam illis detractis insignibus suorum corpora aeterna.Opperiar dico ego praestolabor adventum divisa nocte in perpetuum constituatur; Inde igitur mihi domos platea platea transire conantes omnes colligere notat populi conglutinata vel corio incensus vento erraverunt atriorumtecta, in foliis herbarum hortos et pomeria et in loco ubi mirabilem in occulto, ob vigilantes.Suus 'a necessaria gestu. Non desiderarem notat. Portare non possunt, secundum illud gestu caritatis oporteat sacris salutaris illis patrocinium de inofficioso defecit spiritus procellae consequuntur.Vere scio quod non sit habitator et conglutinata est cougar simia in fronte eius brachium, palpebrae rore caeli, R. ora crudelem ductore caput salvabo dixi. Et erat in parcum banco venissent nocte. Coepit discurrere per plateas et pulsatis foribus et fenestris, per quas audiret gemitus posset contemnere.Fuerunt tantum pauca fortasse paucos annos. Magis magisque frequentes domi. Sentio ego turbatus reparare difficile est. Solent abire nubere, prope interitum est. Ut solent mori. Et bellabunt adversum tot moribus difficile invenire solam. Et congregabo eos diutius post me sequi valeat explicare, nisi numerus patiatur impletum est.Quidam petere recalcitrat relinquenda sperans se defendunt, ut nesciam incredibilibus infesta signa non delete. Dicam quod dignum libero professione hac vita non potest esse quod illud negare mihi omnia mea optima.Bona verba primo ordinat vt in vicem praesidio, praeter alia bona in latitudine. Resistit alii, et sunt magnis me ad lecticam homines. Suus 'valde durum. Lorem, quod facere possit, non admodum adulescens fessos. Repetita vias agere cum illa onera, rigidum, videtur insolubilis. Et dein dispositionem in perpetuum. Et dum fluminibus mora dura Arbores ad satus sursum moveatur. Fetido odore abigit me in ipsis. Et commovebuntur, et a makeshift sed vetus vestibus lectulum meum. Non tamen ut nihil spiraminis meis fugandis pretium elit. Sed magis magisque rarum, ut sunt creaturae et fabulas de urzind diu in silvis, in caeno eius naturam viridis charta in terra vitae, quod saxum, et in abominationibus ad facinus, conturbabimus. 
Dan Culcer Mures Tirgu, 1976-1980
Schließlich entschied ich. Ich nahm den Vorfall. Ich habe wenig Zeit. Ich bin ein Fremder in meinem eigenen Haus.Ich von meiner Großmutter geerbt, auf einem Hügel am Rande der Stadt festgelegt ist, ist es groß genug für einen Mann.Früher habe ich meine freie Zeit auf der Terrasse verbringen. Ein anderes Mal hatte ich Zeit zu beobachten. Ich versuche zu vergessen, die Vergangenheit von der Asche der Gleichgültigkeit irritierend bedeckt ist.Einmal hatte ich so viel zu tun. Ich bin so viel zu tun, wenn eine große Sammlung von Briefmarken haben. Nur Aktualisierung der Informationen über Werte erfordert mehrere Stunden und unmerklich Tag vorbei, auch wenn ich versuche, so wenig wie möglich zu schlafen.Jedes Jahr angekündigt, Kataloge Aktien Stempel in ihren Besitz steigt. Es gibt Berechnungen der Wunsch zu wissen, wie viel ich Briefmarken verkaufen könnte meinen, sondern ein Vergnügen, könnte ich einen Anruf von Gott haben, und zu enthalten, zu meistern, meine Stärke und Grenzen meines Reiches kennen.Es ist eine gute Gelegenheit Kartei zu überfliegen, Forschen, zum x-ten Mal, die komplette Serie: ah, impecabilele Lumpen Margen, Colitis, Umschläge erste Ausgabe! Und manchmal erlaube ich mir durch diese Welt standhaft und so vielfältig, zu wandern. Die Tiere werden gefüttert Quadrate oder Rechtecke ruhig in ihrem Papier. Leoparden, Pumas, necroforii, Papageien, Schlangen aller Sorten - Boa constrictor, Viper, Coluber juguiaris, Schlingnatter, Natrix Natrix, Tigerschlange scutatus, Naja Naja, Echis carinatus, botrops atrox, Bungarus candidus - Vögel (die schöne Arten von Kolibris von denen wir alle Serien, 156 Werte, was natürlich nicht alle Sorten enthält); und Rinder, Affen.Und die vielen Objekte, die von Menschen gemacht. Objekte in den Köpfen der Serie, unicatele mit ihren erhabenen Funktionalität, die so viele Möglichkeiten verbirgt, ihre geheimnisvolle Sinnlosigkeit, die so viele widersprüchliche Interpretationen geführt hat.Sanduhren sind die Reiche, die Menschen die Zeit zu stürzen vergessen haben, und dann ihre Geschichte angehalten, die wundersame Kriegsmaschinerie, destruktiv und erschreckend Mechanismen geschleudert Speere, Balken, Brände in Griechenland. Dann bombardiert, archebuzele, Armbrust, Bomben, Minen, Granaten, bazucile, Maschinengewehre, Kanonen, Maschinen, Granaten aller Zeiten und an allen Orten. Dann werden die erstaunliche Objekte mit unbekanntem Ziel: Lokomobile dreirädrigen am Ende der drei Achsen, Motoren mit gleicher Kraft in drei Richtungen ziehen, ohne sich von Ort zu bewegen, inert; Verkaufs gedreht Kugeln in dem endlosen Kreis und Teufels Kreisverkehr der Angst; Pseudopodien Tanks, Augenschere, Nagel Guillotinen, satârele für Schmetterlinge, und wie viele andere Instrumente nicht so empfindlich sein. Dann werden die Menschen, die ich berühmte Gesichter belebt durch hohe Ideale, Weisheit, Hass und Selbstsucht bewundern.Ich liebte besonders das Gesicht grausam Werner von Urslingen, "den Feind Gottes Güte und Barmherzigkeit", ohne dass in dieser Serie zu vergessen, die Condottiere mehr Tiberto Brandolino oder Braccio von Montana erschien. Ich fragte mich oft wo Graveure Briefmarken Geschichten Geheimnisse der große böse, voll von Porträts, Wappen, Inschriften und Dokumenten unwirklich durch genau ist. wir die Bücher durch öffentliche Bibliotheken angeschaut und konnte sie nicht finden, wir zu dem Schluss, dass es Bibliotheken von Geheimnis, dass ich nicht nie Zugang haben.Ich halte hier mit dieser Bestandsaufnahme. Nicht in meiner Natur Reichtümer, die sie besitzen, zu prahlen, und dann ist es besser, allein genießen, weg von der Neugier der anderen, kaum neidisch auf deine Schätze gesammelt.Manchmal Abend Schweigen, das macht mir Angst und ich stieg um isolierte Stadt, die weit unter mir ist, und dessen Lichter blinken wie ein Blitz Signale durch dünne Nebel im Tal; gehen dann auf der Terrasse Geheimnis Dämmerung Sonne mit einem Teleskop zu betrachten und beobachten kurze, aber leistungsstarke über den Rand der Terrasse. Heckscheibe in das Sichtfeld der ersten Spalte von Marken und Belege, weit weg, ein Stück Holz, ein Fleck, der nach und nach verdunkelt. Wenn müde auf meine Szenen magisch, schöne Stille ihnen, ich schließen, ohne zu wissen, wo sie von Sehnsucht kommt träge und faul Holz Schwärmen, die Balance Zittergras, die spumegatele Wellen des Flusses, die ich in den Zweigen knorrig sehen von alten Eichen.Eine leichte Korrektur und der Vordergrund ist unscharf, rauchig und nicht wiederherstellbar. Dann Seidenfäden zwischen halluzinatorische glitt langsam eine Eidechse gebrochenen Schatten, rötlich Würmer streben Körper zu ziehen und verdünnt die Löcher hinten links in den Staub eingehüllt verarmten Schraubenkonstruktion, dass morgen die Sonne stärken; schwarze Tier mit Hörnern ausgekleidet Eile ihre Sandburgen zu erweitern, seine Rüstung zu reiben, bevor sie in die Tiefe zu verschwinden; eine Libelle sprudelnden nach einem Moment des Stillstands, über den Wald in den Himmel ist immer noch hell ist.Es ist ein Frieden so großen Tragödien der Welt so weit: mein Gehör Zustimmungen noch undurchsichtig Ton aus einer Richtung kommen, Schatten taub Wald zu erhalten.Wind kommt auf einmal. Ich fürchtete, ihn so oft heute, dass ich versuche, zu spät zu kommen erhaben zu zucken und begrüßen ihn als Vorboten. Wenn es kalt Warte geht nach wie vor auf oder über werden die Kartonlaschen von clasorului Länder bricht getroffen. Zuerst sie leicht als eine Trommelfell vibrieren. Dann schlagen, Diebstahl, Bruch. Nichts kann die Zerstörung zu stoppen. Keine Bestimmung machtlos noch meine Geste der Unterschlupf. Die Klingen der Wind kriecht unter Briefmarken und Tränenfilm transparent Ausbruch Schutz Feindes in der ganzen Stadt verteilt gnadenlos Tausende von Briefmarken. Über Häuser, über die Menschen unsichtbar, in den engen Gassen, auf Plätzen, wo ich fühle mich wie konzentrische Kreise in kompakten Reihen, einsame Fremde zueinander drehen.Zac verzweifelt und hilflos. Was ist zu tun? Ich habe alles verloren, versuchen, ein Gefühl der Nutzlosigkeit und dann bin ich voller Zorn. Dann aufstehen und gekleidet meine Kleidung Zeremonie, führen Sie die Stadt erschreckt. Qualen Menschen sind so herzzerreißend Versuche Briefmarken zu entreißen, die durch den Wind gedämpft wurden an Händen und Gesichtern stecken, auf jeder Oberfläche frei Rüstung Kleidung links, so lächerlich, dass mir Barmherzigkeit umhüllt, ein unerwartete Gnade, und ich versuche, sie zu retten und zu wissen, sie können diese Symbole der Ewigkeit auf ihren schönen Körper nie entfernen.Ich werde warten, sage ich, ich werde warten, bis in die Nacht endgültig übernommen festgelegt werden; dann muss ich von Haus zu Haus zu starten, die Straße, die Straße zu überqueren, versuchen, alle Stempel zu gewinnen, die der Wind Leder über das Volk geklebt erwärmt hat oder sie durch die Gerichte wanderte,Dächer, unter den Blättern, Gräsern in Gärten und Parks überall dort, wo Menschen in der seltsamsten Versteck leben, nachtragend zu beobachten.Es ist eine notwendige Geste. Ich kann meine Briefmarken nicht entgehen lassen. Nein, sie kann es nicht ertragen, es ist eine Geste der Liebe, die wir als ein Ritual erfüllen muss, spart sie, um sie von den schrecklichen Folgen dieser unverantwortlichen Windböen zu schützen.Ich weiß, dass niemand kann mit einem Puma leben mit einem Affen auf seinem rechten Handgelenk geklebt auf der Stirn, Augenlider Tau des Himmels, sein Gesicht grausam Condottiere Werner auf dem Kopf, ich werde sparen, sagte ich. Und ich wartete auf einer Parkbank Ankunft Nacht. Dann fing ich an, die Straßen zu durchstreifen an Türen zu klopfen, Fenster, durch die man das Stöhnen verachten hören konnte.Es gibt so wenige Wochen, vielleicht ein paar Jahreszeiten. Mein Zuhause ist immer überfüllt. Ich fühle mich gestört, dass ich schwer sein wird, alles zu gewinnen. Diese Menschen sind gewohnt zu verlassen, zu heiraten, zu verschwinden. Sie sterben gewohnt. Und gegen so viele Gewohnheiten Ich finde es schwer, allein zu kämpfen. Neben mir und sie sammeln, bevor er fragte sie mich geduldig zu folgen erklären, dass ein Zahlenwert nur, wenn es abgeschlossen ist.Einige widerspenstigen fragen allein gelassen zu werden, in der Hoffnung auf sich allein gestellt, ohne zu wissen, wie unglaublich gefährlich sind die Zeichen, die nicht gelöscht werden kann. Ich erkläre, dass ich mein Leben auf diese freien Berufe gewidmet und kann es nicht aufgeben für das wäre alles, was ich das Beste von mir haben zu leugnen.Einige gut aus den ersten Worten und arrangiert, wie verwiesen, in der Nähe um, neben einigen anderen im Bereich der Werte. Andere widerstehen und zu Wurf mich gezwungen. Es ist sehr schwer. Transportation, die man machen muss, ich äußerst müde und nicht mehr jung. Wiederholte Straßen mit diesen schweren Lasten umzugehen, starr, scheinen endlos. Und dann dauert Anordnung für immer. Bäume sind steif wie die Flüsse und kurz nachdem sie den oberen Start zu verrotten erreichen. Übel riechender Geruch treibt es mich auf der Terrasse. Ich zog mein Bett gibt und eine provisorische Hütte einige alte Decken. Ich immer noch Befriedigung fest, dass kein Wind kann meine Sammlung nicht zerstreuen. Aber eine immer seltener, verbringe ich Zeit urzind Geschichten über die Kreaturen, die sie in Schleim ihr grünlich unnatürliche Lebensweise in den Wald zu sehen, die Papier auf die Erde in einer unerhört und ekelhaft Durcheinander bröckelt. 
Dan Culcer 
Tirgu Mures, 1976-1980