sâmbătă, 12 decembrie 2015

Lansare la Bucureşti: Lîna de aur. Călătorii şi călătoriile în literatura română, de Mircea Anghelescu

Marţi, 15 decembrie, ora 18.00, la Librăria Humanitas Kretzulescu din Bucureşti (Calea Victoriei nr. 45), va avea loc lansarea volumului Lîna de aur. Călătorii şi călătoriile în literatura română, de Mircea Anghelescu, recent apărut la Editura Cartea Românească, disponibil şi în ediţie digitală.

Invitaţi, alături de autor: Mihai Zamfir, Cosmin Ciotloş, George Neagoe

Lîna de aur prezintă literatura românească de călătorii din secolele al XIX-lea – al XX-lea, adică din faza modernă a culturii şi literaturii române. Chiar la începutul secolului al XIX-lea, vechiul tipar al călătoriei şi al jurnalului de călătorie (călătoria unei delegaţii de boieri la Istanbul) se întîlneşte cu călătoria unui spirit modern, a lui G. Asachi, la Roma. Între aceşti doi poli geografici şi mai ales culturali, între Orient şi Occident, se desfăşoară istoria călătorilor români şi a literaturii care consemnează călătoriile lor. Prezentarea acestor călătorii, ca şi analiza felului în care ele sînt visate, realizate şi scrise, se face în cele trei părţi ale cărţii: pînă la sfîrşitul secolului al XIX-lea, cînd ia naştere turismul modern; de la Odobescu şi Macedonski pînă la Primul Război Mondial, şi călătoriile epocii interbelice. Împreună cu alte evoluţii din spaţiul public, acest parcurs reflectă treptata cristalizare a unei identităţi naţionale.

„Am fost un copil şi un adolescent normal şi am devorat deci toată literatura de călătorii din biblioteca părinţilor mei, începînd cu Jules Verne în ediţiile ilustrate de la Hetzel, pînă la Abisinia lui Mihai Tican Rumano, pe care o am şi acum. Cînd am crescut, am editat textele multor scriitori călători (Filimon, Ralet, apoi Heliade Rădulescu, Dinicu Golescu ş.a.), ba chiar am îndrăznit să scriu şi eu o asemenea cărticică în 1999: Paris, oameni şi locuri. Am studiat şi am predat această literatură, românească şi nu numai, încercînd să pun textele şi călătoriile autorilor români pe marea hartă culturală a Europei şi chiar pe aceea a lumii: mi s-a părut că aşa se vede mai clar pe ce drumuri mergeau ei. Această carte este aşadar un fel de concluzie a vreo patruzeci de ani de «călătorii»”. (Mircea Anghelescu)

Din cuprins:

Cum călătoresc oamenii vechi şi cum călătoresc oamenii noi: Jurnalul deputăţiei la Ţarigrad şi Gheorghe Asachi • Dinicu Golescu: călătoria ca roman utopic • Ion Heliade Rădulescu: „Voiam să văd Parisul” • Matila Ghyka: „Pofta mea neostoită pentru călătorii” • Mihai Tican Rumano: „M-am pomenit pe un vapor...” • Mircea Eliade: „Tărîmurile de vis le voi cunoaşte” • Ocolul pămîntului în trei cărţi

Mircea Anghelescu este profesor emerit al Facultăţii de Litere de la Universitatea din Bucureşti. A fost paleograf la Secţia de manuscrise a actualei Biblioteci Naţionale, cercetător ştiinţific principal şi director cu delegaţie (1991-1994) al Institutului de istorie şi teorie literară „G. Călinescu” al Academiei Române, vicepreşedinte al Fundaţiei Culturale Române (1994-2003) şi preşedinte al Asociaţiei de literatură generală şi comparată din România (2009-2011).
A publicat 16 volume de istorie literară şi mai multe ediţii din operele lui Vasile Boerescu, Dumitru Caracostea, Nicolae Filimon, Moses Gaster, Dinicu Golescu, Ion Heliade Rădulescu, Dimitrie Ralet, Radu Rosetti ş.a. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru ediţii critice (1983) şi Premiul „Bogdan Petriceicu Hasdeu” al Academiei Române pentru istorie literară (1986).

marți, 1 decembrie 2015

Cristina MANOLE despre Camera de alături de Paul Goma

Sursa : LECTURI ÎN VREMURI DE AUSTERITATE. Cărţi de la Gaudeamus

Autor: Cristina MANOLE 
O altă carte care în mod cert va trece neobservată (şi, la fel de cert, necomentată), din motive pe care refuz să le mai amintesc, este reeditarea volumului de debut al lui Paul Goma, Camera de alături (Editura Ratio et Revelatio, 2015, serie de autor îngrijită de Flori Bălănescu, care semnează şi o notă asupra ediţiei, „Paul Goma, un debut editorial de pe un secol pe altul“, în fond, o bună şi necesară prefaţă, nu doar o simplă notă). Anul acesta, Paul Goma a împlinit 80 de ani – în Observator cultural, Radu Jorgensen i-a dedicat un articol empatic –, fără ca această aniversare să aducă vreo schimbare în destinul receptării prozatorului basarabeano-parizian, fără să anunţe, deci, o reaşezare a operei acestuia în organigrama actuală a literaturii române. Este bine că s-a retipărit acest volum de povestiri, cu totul necunoscut astăzi – dar citit şi comentat la, vremea apariţiei, doar de Lucian Raicu şi Valeriu Cristea, prestigioşi critici literari, excelenţi cititori de proză, practic uitaţi pe nedrept, la rîndul lor, astăzi. De ce e important acest volum al lui Goma? Pentru că dovedeşte că a fost de la începuturile sale literare scriitor – mereu i s-a refuzat acest titlu! –, pentru că nu talentul literar i-a lipsit, pentru că spiritul său de observaţie şi fineţea stilistică l-au caracterizat întotdeauna. Sînt proze scurte, concise, scrise parcă americăneşte, şi nu ruseşte, cum i-ar fi fost mai la îndemînă. Textele rezistă foarte bine timpului, le-am parcurs rapid, cîteva – remarcabile – nu par a fi scrise în anii 1966- 1967, cînd chiar au fost scrise. Ne mai aducem aminte şi de Monciu Sudinski? I s-au imputat lui Paul Goma multe, dar, din nefericire, i s-a refuzat şi i se refuză, iar şi iar, un loc în literatura română. Păcat. Unde poţi să te refugiezi cînd ţi se închid toate porţile? În tine însuţi, în scris. Limba română devine o ţară. Ţara ta, ţara lui Paul Goma. Cartea de faţă ar merita citită fără idiosincrazii şi umori, ar merita o lectură atentă şi analitică după ce atîtea decenii a fost ignorată. De voie sau de nevoie. A venit acum momentul de a fi citită, reevaluată şi, eventual, pusă la locul ei, aşa cum se cuvine, în biobibliografia lui Paul Goma. Scriitor român. Noile generaţii de filologi români ar putea să nu-l ignore precum cele precedente.

Sursa : LECTURI ÎN VREMURI DE AUSTERITATE. Cărţi de la Gaudeamus